Săptămâna trecută, când scriitorul Ion Drăgușanul prezenta la Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera” volumele „O istorie a costumului popular bucovinean” și „Pictori și sculptori din Bucovina”, publicul sucevean, participant la manifestare, primea odată cu cărțile (care s-au distribuit gratuit) și numărul dublu al „Revistei Bucovinei” (nr. 5 – 6 ianuarie-iunie 2009) de pe coperta căruia ne zâmbește luminos și ghiduș Florin Piersic. „Piersicii Bucovinei se vor muta într-o carte”
Și nu doar pentru că Florin Piersic a împlinit recent (pe data de 27 ianuarie) vârsta de 73 de ani ar fi constituit un bun prilej pentru publicarea fotografiei sale pe coperta revistei, ci și dintr-un alt motiv, mult mai profund, ni-l aduce Ion Drăgușanul, în prim plan, pe actorul „descheiat la suflet”, și anume, pentru că, așa cum aflăm din titlul articolului de deschidere, „Piersicii Bucovinei se vor muta într-o carte”.
O carte dedicată memoriei bucovineanului Ștefan Piersic, tatăl actorului, de la nașterea căruia, tot într-un 27, dar decembrie a.c., se vor împlini 110 ani.
În demersul său de recuperare culturală a valorilor Bucovinei, Ion Drăgușanul (căruia i-aș aminti în acest context doar volumul „Mărturisitorii – O istorie a scrisului bucovinean”), permanent aplecat asupra vechilor gazete bucovinene, l-a scos din colbul uitării și pe Ștefan Piersic, care „a scris ca nimeni altul despre țăranul bucovinean, dar și despre dramele refugiaților” din această provincie parțial detrunchiată de țară.
„Cu finanțare integrală din partea lui Ștefan Piersic”
Născut la Corlata, cu studii gimnaziale la Suceava și universitare la București, medicul veterinar militar Ștefan Piersic, care a înființat în timpul studenției Cercul Studenților Bucovineni din capitală, a activat ca membru în Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina și în Societatea Scriitorilor Bucovineni.
Și-ar fi de ajuns, pentru a-i cinsti memoria de bucovinean, să spunem doar că, atunci când apare, în anul 1934 (sub autoritatea morală a lui Iancu Nistor), „Revista Bucovinenilor”, aceasta s-a făcut „cu finanțare integrală din partea lui Ștefan Piersic”.
„Răsplătit” de comuniști cu arestarea și internarea într-o colonie de muncă din Dobrogea, pentru că scrisese în gazelele bucovinene despre „tragedia, dar și despre demnitatea oamenilor din acest nord de țară românească”, Ștefan Piersic nu a mai publicat nimic de când a fost eliberat (vara anului 1954), până când a închis ochii, la București, la 26 iunie 1991.
„Dor ni-i de tine, Bucovină dragă!”
Răsfoind „Gazeta Bucovinenilor” din data de 1 februarie 1937, Ion Drăgușanul a dat peste o știre care a fost, cu siguranță, o surpriză mult prețuită de Florin Piersic:
„Familia bunului nostru prieten și sprijinitor dr. Ștefan Piersic s’a sporit. În ziua de 27 Ianuarie s’a născut micul Florin, căruia îi dorim sănătate iar părinților bucurie”.
Așa a început Ion Drăgușanul corespondența cu Florin Piersic, mărturisind în aceste zile că lucrează împreună la o carte dedicată memoriei tatălui actorului.
O carte care, până mai ieri, avea ca titlu provizoriu „o sintagmă dintr-o superbă tabletă a lui Ștefan Piersic, ‘Dor ni-i de tine, Bucovină dragă!’” dar care, după cum a spus acum Ion Drăgușanul, s-ar putea numi (pornind din sufletul descheiat al lui Florin, care și-a venerat părinții) „Vi-l încredințez pe tata”.
