Am văzut zilele trecute o știre referitoare la o prezentare de modă ieșită din tipare, în sensul că manechinele defilau pe o șosea, într-un sens giratoriu. Dincolo de ineditul situației, am reținut din știrea respectivă că „sezonul următor se vor purta pălăriile și pantalonul scurt, care lasă să se vadă glezna”. Vorbim deci de pantalonul acela pe care în copilărie îl numeam „pantalon de apă adâncă”. Pantalonul lung, care se oprește brusc, cu câteva degete deasupra gleznei. Ca și cum croitorul nu ar mai fi avut suficient material sau proprietarul pantalonului ar fi crescut cu vreo 10 cm de când ar fi îmbrăcat ultima oară respectivul obiect de vestimentație. Dacă apare cineva astăzi pe stradă îmbrăcat cu astfel de pantaloni, lumea îl va privi, în cel mai fericit caz, cu îngăduință. Dar s-ar putea ca, din sezonul următor (habar n-am ce înseamnă asta, „din sezonul următor”), să vedem o grămadă de oameni pe stradă cu pantalon scurt „care lasă să se vadă glezna”. Adică, cu pantaloni de apă adâncă.
Chestia asta mă scoate mereu din sărite. Apar câțiva oameni (creatori de modă) și spun: „anul acesta se poarta culoarea căcăniu cu picățele”. Și sare toată omenirea și cumpără haine în culorile căcăniu cu picățele.
Se știe că toată această poveste cu culorile care se poartă în fiecare sezon e dictată, pe plan mondial, de marile corporații de confecții în înțelegere cu creatorii de modă. Producătorii de confecții își pregătesc miile de tone de material în căcăniu cu picățele, iar creatorii de modă anunță culoarea sezonului. Și dă-i apoi măcel între muritori pentru procurarea de haine în căcăniu cu picățele.
Astăzi e ridicol să porți „pantaloni de apă adâncă”. Sezonul următor s-ar putea să fie însă o modă. Ce azi e ridicol, mâine e cool. De ce? Pentru că zice nea creatoru` de modă.
Nu am nimic cu moda, Doamne ferește! Oricine cred că admiră o haină elegantă, un obiect de vestimentație nou, altceva decât ce a văzut până la un moment dat. Dar mă enervează teribil aceste generalizări. Nu porți chiloți marca Cătălin Botezatu, atunci înseamnă că ești un țăran prost. Nu porți culoarea verii, ești, ca să fiu elegant, retrograd. Și că tot am pomenit de Botezatu. L-am văzut acum ceva vreme la un post tv cum discuta în contradictoriu cu o femeie, iar ea i-a spus la un moment dat că la nu știu ce petrecere a venit îmbrăcată foarte elegant. Iar el, maestrul, i-a trântit-o în față, spunându-i că da, era elegantă, dar pălăria ei nu se mai purta de anul trecut. Deci, degeaba ești îmbrăcat elegant. Dacă vine nea creatoru` sau tanti creatoarea și îți spune că nu se mai poartă din sezonul trecut hainele cu care ești îmbrăcat, atunci te-a umplut de, vorba aia, respect.
Creatorii de modă par și ei loviți, din când în când, de criza de inspirație. Însă rezolvă simplu problema: ne anunță că, în anul crizei lor de inspirație, se poartă fustele bunicii. Și uită cum hainele despre care spuneau, cu câțiva ani înainte, că sunt depășite devin brusc extrem de „la modă”. Te crucești, nu alta.
Partea proastă este că milioane de oameni din întreaga lume respectă cu sfințenie „culoarea sezonului” anunțată de creatorul de modă, un adevărat guru pentru ei. Aș spune că e manipulare, dar aș exagera. I-aș supraestima și pe creatorii de modă, dar și pe discipolii fanatici sau parțial fanatici.
