Se prea poate ca învăluirea frigului, și nu altceva, să-mi fi adus aminte de ideea britanicilor, care – de vreo zece ani buni – fabrică produse vestimentare din lînă de cîine.
Exact așa, din lînă de cuțulache. De unde se vede că ar trebui reconsiderat, de urgență, vechiul proverb, căzut în desuetitudine: „Din păr de cîine, nici Dumnezeu nu poate face sită de mătase”. Iată că se mai poate face sită de mătase, chiar fără să fii Dumnezeu.
Într-un fel de cărticică tehnică, ce a însoțit lansarea noii linii de veșminte, confecționerii au explicat, într-un limbaj accesibil, cum trebuie pieptănat, spălat, șamponat și tuns cîinele, ce meniu alimentar trebuie să i se administreze, pentru ca lîna să iasă de calitate și Măria sa Clientul să fie pe deplin satisfăcut, în noua lui țesătură.
***
Îmi închipui ce invidii trebuie să se fi încrucișat, pe la primele recepții ce au urmat apariției noii mode. Ce trebuie s-o mai fi săgetat cu privirea madam Brown pe cumătra răsuflată Jones, din pricina unei splendori de șal mătăsos din lînă de cocker auriu, costînd o avere și ceva!
Ce răzbunări trebuie să fi mocnit mintea invidioasă a lordului Wilson, cînd l-a remarcat, la club, pe nesuferitul de Rogers, grozăvindu-se în costumul său impecabil, din lînă de ciobănesc scoțian!
Ce valuri trebuie să fi stîrnit aparițiile publice ale fotbalistului Bechăm și ale consoartei sale , în smochingurile lor din fir de techel, fandosindu-se în stilul ce le este protejat de „Legea dreptului de autor”!
***
Asta-i treaba: țoale inaccesibile, de care doar visul disperat al miliardarilor reușește să se agațe.
M-am mirat, totuși, că lîna de cîine nu și-a croit firescul drum și-n ținuta noastră, a românilor, pentru că – har Domnului! – de materie primă nu ducem lipsă. Nici măcar pe agricolul Surdu nu l-am admirat în parpalac de cotețar. Nici măcar fugitiv, sexapelosul Cătălin Botezatu nu și-a acoperit nuditatea-i rîvnită c-un chiloțel de ogar afgan. Nici măcar Mihaela Rădulescu nu-și ține silicoanele în sutien de caniș. Nici măcar Andreea Raicu…
Cum e posibil, adică de ce ei – da, și noi – nu? N-am înțeles, cu ce-i Occidentul mai breaz?
***
Mi-am răspuns singur, ca de obicei: atunci cînd vreo torențială îl prinde pe român în ofsaid, oricît de elegantă i-ar fi haina, tot a cîine plouat seamănă.
