Doi artiști plastici suceveni, Iosif Csukat și Iulian Dziubinski, au deschis împreună joi, în galeria situată pe palierul de la etajul Muzeului de Istorie din municipiul Suceava, o expoziție de pictură în care fiecare dintre ei etalează, sub generice diferite, câte un grupaj de lucrări care, cel puțin prin cromatică, relevă o simbioză adversativă subliniind identități artistice opuse.
O reconstrucție cromatică estetizată a universului rustic
Iosif Csukat, așa cum a reliefat prof. univ. dr. I.C. Corjan, care a prezentat vernisajul, vine în fața publicului cu un număr de 21 de lucrări în ulei grupate sub titlul „Case țărănești”, lucrări care resuscitează „spiritul melancolic al unui sat deja defunct”, case în „ipostaze umile” prin imaginea cărora privitorul „respiră un aer de provincie lirică”.
Iosif Csukat, care crede în experiența simțurilor proprii și stăpânește mai multe registre stilistice, se cantonează de data aceasta în cel mai potrivit loc cu putință. Prin culorile calde, așternute cu cuțitul de paletă, Iosif Csukat reușește o reconstrucție cromatică estetizată a universului rustic.
Într-o combinație potolită și armonioasă de tonuri, manipulând regulile compoziției și ale perspectivei, artistul plastic sucevean (care a fost, cu ani în urmă, elevul lui Virgiliu Parghel la Școala Populară de Artă din Suceava) face din construcția domestică (rurală sau de margine urbană, de mahala) un locus teologicus, căruia i se poate face închinare.
Iosif Csukat, care nu se află la momentul bilanțului pentru că are încă multe să ne mai spună, relevă remarcabile valențe de construct vizual.
„Violent la modul veneric”, prin cromatică
Celălalt expozant, Iulian Dziubinski, care, așa cum a spus I.C. Corjan, se află „la antipod prin exces de culoare”, are în portretele prezentate „tendința pentru surprinderea unor stări de spirit vulcanice”, pe când prin naturile statice „face dovada că a învățat lecția postimpresionismului”.
În cele circa 20 de lucrări prezentate sub genericul „Lumină și culoare”, Iulian Dziubinski, care utilizează cu tușe impulsive culorile în „asocieri bizare”, este uneori, din punct de vedere cromatic, chiar „violent la modul veneric”.
În cuvântul rostit la finalul vernisajului, Iulian Dziubinski și-a cerut chiar scuze dacă, prin accentele cromatice febrile mai violente din lucrările sale, și-a deranjat privitorii, menționând că „a ars în culori și obsesii într-un timp foarte scurt”. Iosif Csukat, care și-a mărturisit lipsa talentului oratoric, a spus doar că în locul său preferă „să vorbească tablourile”.
