La Galeria „Millenium”, din incinta Inspectoratului de Poliție Județean (IPJ) Suceava, s-a deschide ieri expoziția de pictură a artistului plastic fălticenean Geo Ungureanu. O expoziție dedicată zilelor de Mărțișor
Cu genericul „Emoții de primăvară”, expoziția, dedicată zilelor de Mărțișor, prezintă publicului un număr de 47 de lucrări în ulei, cu precădere tablouri cu flori, o desfășurare cromatică de delicatețe vegetală.
Manifestarea, la care au participat salariații inspectoratului în frunte cu comisarul șef Ioan Nicușor Todiruț, marchează cea de-a doua prezență pe simezele sucevene a artistului fălticenean.
Geo Ungureanu, mesagerul unui limbaj plastic amalgamat, care se sustrage oricăror încercări de a-l turna în tipare, revine acum după expoziția organizată vara trecută la Galeria „Bucovina” din holul central al Palatului Administrativ.
De aceea, la vernisaj a participat și prof. Ioan Bodnar, cel care a „nășit” ambele spații de expunere.
Un autodidact
Geo Ungureanu, un artist care trăiește exclusiv din pictură, un creator care glisează între cele două registre de expresie plastică, figurativ și abstract, este un magician al culorii care știe să capteze ochiul privitorului.
Un adevărat personaj de roman care, cu patru decenii în urmă, a plecat de acasă (din satul Pocoleni), ca cel mai mare din cei nouă frați, încălțat cu opinci și îmbrăcat cu suman, ca să-și caute norocul în lume.
La vârsta de 14 ani a văzut pentru prima oară, în târgul Fălticeniului, vopselele unui pictor de firme și, fascinat de culoare, fără să aibă vreun îndrumător, și fără să urmeze școli de profil, și-a croit singur destinul de pictor ca autodidact.
„Îmi place pictura spontană, nu aia gâdilată”
A învățat să picteze încercând mai întâi să facă reproduceri după lucrările altor artiști și, treptat, lăsându-se în voia pasiunii de creator, și-a format o manieră personală de expresie plastică impunându-și propriile teme și motive artistice.
Preferând suprafețele generoase, pe care le nutrește puternic cu culoare (ceea ce conferă lucrărilor sale o tridimensionalitate palpabilă), Geo Ungureanu spune în graiul său neaoș, de moldovean, că îi place „pictura spontană, nu aia gâdilată”, ceea ce înseamnă că izbucnirile sale cromatice nu sunt niciodată premeditate.
