În personalitatea umană, ca și în natură, lumina și întunericul se află într-un raport de interdependență, formează un întreg. Așezăm în lumină anumite aspecte ale noastre, vrem ca acestea să fie văzute și lăsăm în umbră alte aspecte. Această metaforă a luminii și umbrei se regăsește în două concepte definite de către C.G. Jung: persona și umbra. În timp ce persona reglementează relația cu lumea exterioară, prin umbră sunt definite acele trăsături ale personalității care nu sunt arătate lumii, pe care alți oameni nu au cu nici un chip voie să le vadă. De aceea, atunci când ne ocupăm de umbră este esențial să ajungem să o acceptăm, să înțelegem că lumina și întunericul își au ambele locul în viața omului. Verena Kast ne oferă acces la această cealaltă jumătate, mai incomodă, a noastră.
„Umbra ne este nespus de penibilă – scrie autoarea – când suntem surprinși asupra unui comportament de umbră, adică asupra unui comportament care nu corespunde idealului Eului nostru, ne rușinăm. Acesta este și motivul pentru care avem tendința de a proiecta asupra altor persoane, de a percepe la alții anumite aspecte mai întunecate ale personalității noastre. Acești oameni sunt țapii noștri ispășitori, la ei ne deranjează ceea ce aparține de fapt umbrei noastre – sau are, cel puțin, o legătură cu aceasta”.
Verena Kast a studiat psihologia, filosofia și literatura, este doctor în psihologie analitică, profesor de psihologie la Universitatea din Zurich, lector și analist formator la Institutul C.G. Jung, psihoterapeut cu practică privată. Este președintele Societății Internaționale de Psihologie Abisală, al Societății Internaționale de Psihologie Analitică, precum și al Societății Elvețiene de Psihologie Analitică. A publicat numeroase cărți pe tema emoțiilor, relațiilor și simbolisticii.
Sursa: libris.ro