La cald, la câteva ore după adjudecarea Supercupei Spaniei de către Barcelona, tot de ea!, două formulări cu iz de verdict sunt puse serios în discuție. Așa-zisele verdicte le-am citit prin editoriale, le-am citit și pe bloguri în duelul suporterilor atotștiutori. Primul: Echipele antrenate de Mourinho ucid spectacolul. Este o idee cu acoperire mai largă, la ea au aderat nu numai suporterii Barcelonei, ci și cei de care nu-l suferă pe Mourinho, destul de mulți pretutindeni, știindu-se doar că portughezul se pricepe de minune să-și atragă antipatii. Ei bine, dacă sezonul trecut această părere era acoperită de fapte, iată ce a reușit portughezul după un an de muncă, practic cu aceeași jucători. La meciul tur Realul a scăpat printre degete o echipă catalană în versiune light, iar pe Camp Nou a amenințat cu prelungirile. Totul în sunet de goluri și de joc ofensiv. Dacă ne întoarcem la perioada Inter, poate fi credibilă afirmația că meciul tur cu Barcelona, acea răsturnare de scor de la 0-1 la 3-1, a fost reușită fără a recurge la ofensivă?! Mourinho închide jocul doar când nu are altă șansă, așa cum s-a întâmplat la acel retur. Este o excepție, nicidecum o regulă. Dacă ne întoarcem și mai în spate, la perioada londoneză, îmi aduc aminte de niște duble cu Liverpool-ul lui Benitez, în care cormoranii au eliminat o Chelsea mai pozitivă în joc. Dacă vă amintiți, era atunci când, frustrat fiind, Mourinho îl acuza pe Benitez că a creat o echipă de tip cupă!
Al doilea „verdict”: Messi n-ar exista fără Xavi și Iniesta. Haida-de! Cel mai bun răspuns este o întrebare: ce-ar fi fost, nu doar Xavi și Iniesta, ci toată Barcelona fără Messi? Păi joi noapte, fără Messi, trofeul s-ar fi dus la Madrid. Am văzut iarăși o pasă filtrantă de maestru, dată de la un metru în terenul advers, cu 4 adversari aflați cu fața la joc, și așezată pe tipsie pentru Iniesta. Sunt curios când îi va ieși lui CR7 așa ceva. Iar la golurile marcate n-a fost doar la capătul firului, ci el i-a pasat lui Pique în careu, el a reprimit și a lăsat pe drum doi adversari (Cristiano Ronaldo a vrut să-i bage alunecare, dar a sfârșit alunecând pe genunchi, cu picioarele sub el!), apoi tot el a deschis jocul în dreapta lui Adriano și apoi s-a dus la finalizare în careu, și ce finalizare! Cei care-i minimalizează meritele lui Messi, căci a-l contesta mi se pare dovadă de altceva, aduc naționala Argentinei ca argument suprem. Dar și acesta poate fi demontat foarte simplu. Cu băieții ăia face cinci antrenamente din an în Paște. Combinațiile ies mai mult din improvizație, iar Messi nu poate lua fiecare meci pe cont propriu. Ce poate face în condițiile astea? Se așează el la butoane și le dă pase ălorlalți. Așa a ajuns să fie mai mult coautor la națională. Poate când va avea și Argentina un selecționer ca lumea se vor mai schimba lucrurile.
