Statuia Venus din Milo, considerată o bijuterie a artei grecești din Antichitate, aflată în proprietatea muzeului Luvru din Paris, este din nou curată, după o restaurare de câteva luni care a dezvăluit o parte dintre secretele acestei statui celebre, adusă în Franța în urmă cu aproape două secole.
Potrivit AFP, statuia Venus din Milo, un adevărat „star” al primului muzeu din lume, prin prisma numărului de vizitatori, alături de Victoria din Samothrace și Gioconda, a fost instalată într-o sală nouă, reamenajată special pentru ea, pentru ca cei șase milioane de vizitatori care trec prin fața ei în fiecare an să o poată admira în condiții ideale.
Toate sălile de artă greacă clasică (450 – 30 î.e.n.) au fost reorganizate pentru a ține cont de dificultățile ridicate de gestionarea fluxului turistic.
Descoperită de un țăran în 1820 pe insula Milo din arhipelagul Cicladelor, această statuie din marmură datează din jurul anului 120 î.e.n.
Franța a cumpărat-o în 1821, prin intermediul ambasadorului francez la Constantinopol, Grecia aflându-se pe atunci sub dominație otomană.
Muzeul Luvru a amenajat pentru ea o sală specială de peste 200 de metri pătrați, unde statuia a fost expusă din 1848 până în 1934. Aceeași sală a fost renovată pentru a adăposti din nou celebra statuie, care, din 1934 până recent, a fost expusă într-o sală de trei ori mai mică.
„Înainte de a o mișca, i-am verificat structura”, a declarat Jean-Luc Martinez, directorul departamentului de antichități grecești, etrusce și romane din cadrul muzeului Luvru. Ultima oară când a fost deplasată, în 1964, pentru a călători în Japonia, la cererea lui Andre Malraux, cele două blocuri principale din care a fost realizată sculptura s-au mișcat.
Cercetătorii francezi au realizat o analiză cu unde gamma, pentru a vedea dacă statuia poate fi deplasată.
În schimb, sculptura este foarte fragilă în partea superioară (cap, umeri, spate), deoarece a fost expusă mult timp în aer liber.
De-a lungul anilor, Venus din Milo a devenit „murdară și din ce în ce mai maronie”, a declarat Jean-Luc Martinez. Statuia prezenta urme de ulei, săpun și gips, folosite pentru realizarea unui mulaj în secolul al XIX-lea.
Aceste substanțe au „îmbătrânit”, iar praful s-a lipit de ele. Muzeul Luvru a decis să scoată toate „adăugirile” din gips realizate în trecut și să curățe întreaga suprafață din marmură albă a statuii. Operațiunea de restaurare, de care s-a ocupat Anna Martinotta, a fost realizată în perioada noiembrie 2009-aprilie 2010.
Această operațiune a permis descoperirea în interiorul unei mici adăugiri din gips, sub sânul drept, a unei bucăți de hârtie care preciza că adăugirea a fost realizată în 1936.
Reprezentanții muzeului Luvru și-au pus întrebarea dacă ar trebui să adauge statuii piciorul stâng, fabricat pentru ea din gips în secolul al XIX-lea, la care s-a renunțat ulterior. În cele din urmă, experții francezi au decis să nu dea curs acestui demers.
În schimb, ei au adăugat nasul statuii, realizat tot din gips. „Am descoperit cu oroare” că sculptorul Lange, însărcinat în 1821 cu restaurarea ei, i-a remodelat nasul, intenționând să-i adauge un apendice din marmură. În cele din urmă, nasul a fost fabricat tot din gips.
Comisia de restaurare a decis să repună nasul din gips, deoarece tăietura artificială de pe chipul statuii era „îngrozitoare”.
Prima restaurare a lui Venus din Milo din perioada 1822-1824 a generat dezbateri aprinse. Inițial, sculptorul Lange dorea să-i adauge celebrei statui o pereche de brațe. Acestea au fost chiar fabricate, însă, polemica din jurul acestei idei a împiedicat montarea brațelor.
O altă statuie expusă la Luvru, celebra Victoria din Samothrace, la rândul ei murdară, va fi restaurată în 2012.
