În numărul din 27 mai anul curent, ziarul „Libertatea”, în nota lui obișnuită de vânător al senzaționalului, trece în revistă o seamă de vedete feminine de prin părțile Hollywood-ului. Mai tinere și mai trecute, acesta – considerate ieri și alaltăieri sex-simboluri mondiale – au suferit în ultimii ani un accelerat proces de nasolire, care le-a adus pe treptele de jos ale penibilului.
Cristina Aguilera, Madonna, Cher, Lindsay Lohan sau Lara Flynn Boyle sunt prezentate în imagini suprapuse: din trecutul glorios și din actualitatea tristă. Ieri, frumoase de să muști din ele ca din niște piersici injectate cu silicon, proaspete și strălucind de binefacerile botoxului. Azi, căzute de tot, grase, buhăite sau cu pomeți pe care pielea atârnă ca ciorapii uzați, puși la uscat pe sârma din baie.
Desigur, se pot spune multe, începând cu destul de stupida cugetare că timpul trece inevitabil peste toți. Trece el peste toți, că de aia e timp, dar fiecare este responsabil, de la o vârstă încolo, de modul în care arată. Uitați-vă pe stradă: rar mai găsești un bărbat de peste 30 de ani nebuhăit, fără ceafă de aia porcină și cu expresia nestricată de sedentarism umflat cu bere și mici.
Mai pot fi invocate și excesele de tot felul, începând cu drogurile și pileala, pe care vedetele de la Hollywood nu le ratează, că toate trag pe nară și beau ca badea Burlui, clientul principal al șanțurilor de la bunica din sat.
Adevărul este că vedetele astea aduse în discuție n-au fost niciodată niște frumuseți care să-și merite calificativul. Doar nevoia sociologică de vedete, de staruri care să fie admirate, le-a făcut frumoase. Și Madonna, și Cher, și celelalte aduse în discuție sunt niște femei foarte oarecare. Noi, românii, avem de exemplu cantități uriașe de fete cu mult mai frumoase ca ele. E de ajuns să privești pe trotuar, ca să te convingi.
Madonna s-a urâțit, e drept, dar aici a dat o mână de ajutor și faptul că n-a fost niciodată frumoasă cu adevărat.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
