Vederea și nevederea

„Și au venit în Ierihon. Și ieșind din Ierihon El, ucenicii Lui și mulțime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, ședea jos, pe marginea drumului. Și, auzind că este Iisus Nazarineanul, a început să strige și să zică: Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă! Și mulți îl certau ca să tacă, el însă cu mult mai tare striga: Fiule al lui David, miluiește-mă! Și Iisus, oprindu-Se, a zis: Chemați-l! Și l-au chemat pe orb, zicându-i: Îndrăznește, scoală-te! Te cheamă. Iar orbul, lepădând haina de pe el, a sărit în picioare și a venit la Iisus. Și l-a întrebat Iisus, zicându-i: Ce voiești să-ți fac? Iar orbul I-a răspuns: Învățătorule, să văd iarăși. Iar Iisus i-a zis: Mergi, credința ta te-a mântuit. Și îndată a văzut și urma lui Iisus pe cale.” (Marcu 10, 46-52)
Orbul Bartimeu era unul dintre locuitorii Ierihonului și trăia din mila concitadinilor săi. Când Domnul Iisus Hristos a intrat în oraș, el a simțit că ceva se întâmplă în jurul său. Mulți mărturiseau că Învățătorul din Nazaret a făcut minuni. Unii erau poate chiar dintre cei vindecați de către Mântuitorul. În sufletul lui Bartimeu a încolțit o speranță! Oare ar fi posibil ca și el să vadă lumina zilei? Și a început să strige cu atâta putere, încât a acoperit cu vocea sa toată vânzoleala din juru-i. Bartimeu L-a numit pe Domnul Hristos „Fiul lui David”. Înțelegea că doar cineva care este mai presus de afectele acestei lumi poate să-i ofere vederea. Când Domnul Hristos l-a chemat la Sine, orbul și-a lăsat haina și a venit în fața Mântuitorului. El a lăsat „hainaÎ acestei lumi și s-a grăbit să meargă în fața lui Dumnezeu. Ceea ce a dorit, a primit – vederea! Bartimeii zilelor noastre, cei care nu vor să-L mai vadă pe Domnul Hristos, să ia aminte: și orbii Îl pot vedea și percepe pe Dumnezeu.
(sursa: Ziarul Lumina)