„Vedeam babe dansând pe stradă și, pe fiecare stâlp, oameni spânzurați…”

Elena are 18 ani și este unul dintre sutele de tineri suceveni consumatori de produse etnobotanice.
A fost, susține ea. Și-a dat seama ce prostie a făcut abia după ce a ajuns la spital.
„La noi în școală, când au apărut etnobotanicele, era o întreagă nebunie, aproape toată lumea vorbea de asta…”
„E de ajuns să tragi o singură dată… și după aia vrei din ce în ce mai mult. La noi în școală, când au apărut etnobotanicele, era o întreagă nebunie, aproape toată lumea vorbea de asta… mulți au și consumat”, își începe cutremurătoarea poveste tânăra, elevă în clasa a XII-a la un liceu din municipiul Suceava.
Ne-am întâlnit prin intermediul unei cunoștințe comune, la un restaurant din oraș.
Elena (n.r.- nume fictiv) a fost de acord să-și împărtășească povestea, sperând că mărturisirile ei îi vor ține departe pe tineri de prafurile periculoase.
„Făceam liniuțe și trăgeam pe nas… Era o stare de bine, nu îți păsa de nimic, erai fericită, iubeai pe toată lumea…”
Avea 17 ani și era elevă în clasa a XI-a când o prietenă a chemat-o până la ea și i-a propus să tragă „sare de baie” (n.r. – Special Gold), unul dintre primele produse apărute pe piață.
I-a fost teamă, dar a cedat ispitei. Ce putea să i se întâmple, și-a spus, doar încerca o singură dată.
„Făceam liniuțe și trăgeam pe nas. Senzația era super ok. Era o stare de bine, nu îți păsa de nimic, erai fericită, iubeai pe toată lumea…”, povestește Elena.
De la o singură încercare a ajuns să se drogheze cu „sare de baie” cel puțin o dată la două-trei zile, cu prietenii.
„Un plic era 30-40 de lei… se trăgea chiar și un plic odată. Dacă tragi din ce în ce mai mult, simți nevoia să iei o cantitate din ce în ce mai mare, să-și facă efectul. Eram și câte 20 de persoane în anturaj care luam etnobotanice, dar nu eram de fiecare dată aceeași gașcă”, își continuă povestea tânăra.
„Era un club în centru, la care mai mergeam, și acolo erau cei mai mulți drogați”
Elena povestește că, chiar și sub influența substanțelor cu efecte halucinogene, reușea să nu se dea de gol, iar părinții ei nu și-au dat seama că fata lor se droga: „Erau unele persoane la care îți dădeai seama… nu reușeau să se abțină. Era un club în centru, la care mai mergeam, și acolo erau cei mai mulți drogați. La unii îți dădeai seama după gesturi, după cum se comportau, că au tras prafuri. Părinții nu își dădeau seama. Au suspectat ei ceva, că au văzut că nu prea mâncam, lipseam mai mult de acasă, dar numai că mă droghez nu s-au gândit…”.
Adolescenta își amintește de o petrecere privată la care a fost invitată în locuința unui amic, petrecere la care erau nu mai puțin de 14 tineri, majoritatea elevi de liceu, iar toți, cu excepția ei, s-au drogat cu „sare de baie”.
„Am spus că nu mai iau și nu am luat. Am plecat de la petrecerea respectivă în altă parte și acolo m-au «agățat». Nu am rezistat până la capăt”, adaugă Elena.
„Au vrut să mă trimită la spitalul de nebuni”
„Slăbești foarte mult, nu mănânci, nu dormi… Când iei prafurile, ai o stare de energie tot timpul, nu-ți trebuie mâncare, nu-ți trebuie nimic. Dacă trecea o zi-două și nu trăgeai, «ți-era dor». Odată ce încerci prima oară, îți vine să tragi din ce în ce mai mult”, continuă adolescenta.
Patru luni a fost unul dintre sutele de tineri suceveni consumatori de etnobotanice.
Într-o duminică dimineață, i-a spus mamei că pleacă la biserică, împreună cu o prietenă. În seara precedentă trăseseră câteva liniuțe de „Special Gold” și nu au putut dormi toată noaptea.
Pentru că se întunecase deja afară, iar Elena nu se întorsese acasă, mama ei a sunat-o și a luat-o la rost.
„Eram foarte agitată, i-am spus că nu vin acasă, că mă sinucid. Mama a sunat la poliție… i s-a făcut rău în acea seară și a chemat o ambulanță. Am trecut cu un taxi prin fața blocului și am văzut mașina de poliție și salvarea, dar nu am oprit. M-am întors acasă a doua zi și am mers la poliție, împreună cu mama. Am povestit totul… În zilele următoare a început să-mi curgă sânge din nas. Stăteam cu șervețele la școală, numai nu mi se oprea hemoragia. Am mers la medicul de familie, mi-a dat trimitere și am mers cu mama la spital. Cu o seară înainte, am avut o criză de rinichi, am crezut că mor în seara aia. Au vrut să mă trimită la spitalul de nebuni, dar i-am spus mamei că nu merg sub nici o formă acolo. Nu eram nebună …”, spune rușinată de tot acest episod eleva.
„Tu ziceai că te simți bine, dar pe interior te distrugeau tot”
Au urmat apoi câteva ședințe de consiliere cu un psiholog și, de atunci, nu s-a mai apropiat de prafurile periculoase: „Nu am cum să uit acele clipe îngrozitoare și nu vreau să mai trec niciodată prin așa ceva”.
Elena povestește că a cunoscut tineri care și-au vândut sau și-au amanetat bunurile de valoare din casă pentru a avea bani de etnobotanice: „Unii cheltuiau și câte trei-patru milioane (n.r.- lei vechi) în câteva zile. Dacă trăgeai în cantități mari aveai fel de fel de vedenii. Mi s-a întâmplat și mie. După câteva nopți de tras, vedeam pe stradă babe dansând și, pe fiecare stâlp, oameni spânzurați… era foarte distractiv, noi râdeam. Nu ni se părea nimic ciudat. Unii mai vedeau pitici prin casă… tot felul de halucinații, ce-i trecea fiecăruia prin cap. Tu ziceai că te simți bine, dar pe interior te distrugeau tot”.
Adolescenta spune că mai toți tinerii din anturajul ei care consumau etnobotanice au renunțat la așa-zisele droguri legale, dându-și seama într-un târziu, mai ales după toate poveștile apărute în mass-media, de pericolul la care se expun.