Vechi obiceiuri la început de an

Înaintea unei mari sărbători creștine, parcă se vede mai limpede câte tradiții străvechi păstrează încă românii. Ei cred că sărbătorile trebuie să încerci să le păstrezi așa cum le-ai moștenit! Așa se întâmplă și de Anul Nou. Cei evlavioși se pregătesc pentru praznicul împărătesc de a doua zi, Tăierea împrejur cea după trup a Domnului, și pentru sărbătoarea Sfântului Vasile cel Mare. Și pentru că e începutul anului și orice început e un moment potrivit să îți schimbi sau înnoiești viața, unii încearcă să afle cum va fi vremea în anul care vine, cine va fi mai norocos și fac ce pot ca să schimbe relele în bine…
Bătrânii noștri ne învață să punem „început bun“ oricărei activități. Începutul îți dă șansa să schimbi ceea ce este rău și să faci ceva mai bun. Oamenii evlavioși nu lipsesc de la biserică, căci în această zi se citesc molitvele Sfântului Vasile, care alungă duhurile necurate, și e bine să începi anul cu rugăciune mai multă, cu milostenie. Alții încearcă, în seara dinainte, să afle cum va fi anul, ca să-l înceapă cât mai bine.
Început bun înseamnă să urezi de bine
Oamenii din vechime credeau că, făcând urări de bine, pot schimba oarecum destinul. Această credință am moștenit-o și noi. În prima zi a anului, oamenii își urează: „La mulți ani!“, „Sănătate și numai bine!“, „An Nou fericit!“.
Dar plugușorul și sorcova nu sunt un fel de urări pentru o recoltă bună? În sat, copiii umblă cu plugușorul, înarmați cu harapnice, buhai și clopoței, și recită o urare pentru care sunt răsplătiți cu bani și dulciuri. Deseori după copii vin la rând flăcăii, care trag o brazdă prin curțile gospodarilor cu un plug adevărat, apoi aruncă în pământul proaspăt arat semințe de grâu, porumb, secară și ovăz.
Copiii merg cu uratul și la oraș, dar nu le mai urează oamenilor recolte îmbelșugate, ci pur și simplu să le meargă bine.
În dimineața Anului Nou, copiii pleacă devreme cu sorcova. Odinioară, își făceau sorcove din ramuri de măr sau de prun puse la înflorit în apă de Sfântul Andrei. Bobocii se deschideau până de Anul Nou. Acum au înlocuit florile de măr cu o nuielușă cu flori de hârtie creponată, flori artificiale sau clopoței. Oamenii îi răsplătesc cu bunătăți și bani și nădăjduiesc că Dumnezeu le va asculta urarea, pentru inima lor curată.
Obiceiuri în ajun de Anul Nou
Ca să afle când va ploua în anul următor, unii săteni își fac calendar de ceapă. Aleg douăsprezece coji de ceapă, câte una pentru fiecare lună, și în ele presară puțină sare. În dimineața Anului Nou le privesc cu atenție: cojile în care s-a strâns zeamă arată că în acea lună va ploua. Ca să știe ce să semene mai mult, unii pun pe vatră și câte un cărbune de lemn de fag pentru: grâu, porumb, secară, ovăz, cartofi și îi lasă să ardă. Dimineața îi controlează. Cărbunele făcut scrum înseamnă o recoltă bună. Care nu e ars deloc arată că nu o să dea rod.
Oamenii credincioși nu se sinchisesc de noroc, căci știu că Dumnezeu le va da întotdeauna tot ceea ce le trebuie. Dar sunt oameni care, din curiozitate, vor să afle ce noroc vor avea peste an. Unii umplu linguri cu apă, câte una pentru fiecare membru al familiei; va fi nenorocos tot anul cel căruia îi seacă apa din lingură până dimineața. Alții umplu pahare cu apă în loc de linguri, alții fac o plăcintă în care ascund un bănuț. Câte bordeie, atâtea obiceiuri!
Gospodinele bat mătănii în fața icoanelor, rugându-se pentru sănătatea familiei. Fac răcituri de porc de Anul Nou, pentru că porcul râmă înainte și e cu noroc. Pomii care nu au făcut fructe sunt amenințați de gospodari că vor fi tăiați, dar nevestele le iau apărarea și le cer păsuire, căci sigur vor rodi în noul an! Și prin masa îmbelșugată și veselia din noaptea de revelion, oamenii încearcă să obțină bucurii și belșug în anul următor…
(Ana PASCU)