VASILEU. Satul de pe malul drept al Nistrului, între Culeuț și Doroșăuți, cu o biserică de vreo 35 metri înălțime, zidită pe deal prin anii 1230, biserică ruinată după anul 1700, a fost atestat documentar în 23 februarie 1448, când Roman Vodă, aflat la Colomeea, întărea lui Didrih Buceaschi „satul Vasilău pe Nistru”.
În 15 ianuarie 1617, Antimia, văduva lui Dimitrie Lența, și copiilor ei, Marica, Anghelina, Magda și Miron, primeau uric pentru satul Vasilău.
În 21 ianuarie 1625, jumătate de sat se afla în proprietatea diacului Prodan, fiul lui Ionașco Lențovici și, deci, nepotul lui Dimitrie Lența, Prodan vânzând acea jumătate de sat lui Condrea vameș, pentru 100 taleri. Condrea va vinde acea parte de sat, în 13 mai 1633, lui Gavrilaș Mateiaș, pentru 260 lei turcești În 29 august 1633, și Condre vameșul vinde vornicului Gavrilaș Mateiaș jumătate din moșia Vasileu, cumpărătură de la Prodan, pentru 260 lei turcești.
În 4 martie 1652, se împart moșiile răposatului Gavrilaș Mateiaș între copii lui, Ieremie, Ileana comisoaia și Alexandra vorniceasa. „Partea jupânesei Iliana comisoaia a fost… jumătate Vasileu”.
În 25 februarie 1663, Isac Cocoranul lasă fetei sale, Candachia, părțile de sat „Vasileu, cu un vad de moară…, ce mi-au fost cumpărătură”.
Gavrilaș Mateiaș, care stăpânea jumătate de sat, va lăsa moștenire și acea moșie fetei sale, Alecsandra, jupâneasa lui Iordachi Cantacuzino, în 1 ianuarie 1670.
În 16 august 1699, Ghiorghie Isar și jupâneasa lui, Merla (născută Murguleț), se învoiesc cu rohmistrul Lupașcu Murguleț să-i stăpânească părțile din moșia Vasileu.
În 11 mai 1706, când Gavrilaș Frunză și jupâneasa Gafița, fata lui Andronachi Vlad, lăsau copiilor lor, Ioan și Maria, jupâneasa diaconului Nicolai Borșan, părțile de moșii moștenite după bunicul lui Frunză, Andronachi Peletiuc, „în Vilavce, în Carapciu, în Costești, în Comărești, în Budiniță și pe aiure de pe socrul meu, Andronachi sin Simion Vlad în Banila moldovenească și de pe socra me, Nastasie, fata lui Vasile Căzăcescul, având noi parte de moșie în Berhomete, în Lucavăț, în Panca și în munte, în țănutul Sucevii, și în Vaselev, în țănutul Cernăuțului”.
În 5 iulie 1750, jumătate din satul Vasileu, proprietatea lui Buculei, revine Vlăiculeștilor, fiind moștenită, în 16 martie 1760, de copiii Raiftei Vlaiculesi, Ștefan, Mihai și Marica Tumurugiesii.
În 7 decembrie 1764, monahul Gherasim (Sava) Vlad primește a patra parte din Vasileu, pe care o dăruiește, în 4 martie 1772, ctitorie sale, schitul Jadova.
Recensământul lui Rumeanțev, din 1772-1773, înregistrează la Vasileu „55 – toată suma caselor”, însemnând 2 popi, Precup și Vasile, și 53 birnici, adică: Anton, CIUCIUL, Ivaniuk, Iacob Hrușciuk, Dumitru, Pavăl, Ivan, Nichifor, Ștefan, Alecsa Uminici, Fedor, Tudose, Ivan Dutca, Precop, Nicolae, Hrihor, Mihailo rus, Hrihor rus, Vasile Voicul, Ivan Slușnii, Iurko, Ivan Andreiciuk, Iacobeț, Ștefan Holodic, Ilaș, Fedor Melnic, Timofte, Vasile, Costia, Anton, Pavăl, Vasile Rotoșne, Harasim, Toader Federik, Ivan Cozaciuk, George, Dumitru pânzar, Ivan Tcaci, Semen, Ivan, Toader, Ivan rus, Ștefan Vecinic, Dămian, Mihailo Crivei, Ivan Dolhie, Andrei Pali, Timofte sin Bogaș, Ivan vornic, Ivan vătăman, Petre și Ivan argați la jidov.
În 1775, satul Vasileu avea 2 mazili (Ștefan Tumurug și Sava Vlad), 2 popi și 35 familii de țărani iobagi.
Biserica Nașterii Sfintei Maria din Vasileu a fost ctitorită, în 1835, de Ienachi de Tabora. În 1843, biserica avea 1.007 enoriași, patron bisericesc fiind ctitorul, Ienachi de Tabora, iar paroh, Mihail Vorobchievici. În 1876, când biserica avea 1.353 enoriași, patron bisericesc era Severin von Wartarasiewicz, paroh fiind Nicolai Tomiuc. În 1907, patroni bisericești erau Julian și Eugen de Balasinowicz, Severin Wartarasiewicz și Leon Bratkowski, paroh fiind cel din Cincău, preotul Dimitrie Percec, iar cantor, din 1903, Petru Bacinschi, născut în 1841.
Din 1886, avea să fie deschisă la Vasileu o școală cu 3 clase.
ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chișinău 1975, p. 146
SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 30, 1876 p. 90, 1907 p. 159, 91