La Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera” din municipiul Suceava a avut loc ieri lansarea volumului de poezie „Pietre curgătoare”, carte care marchează debutul editorial al poetului Vasile Tudor.
„Ultimul optzecist care debutează în volum”
Cartea, structurată pe trei secțiuni („Sonetele către absență”, „Rondul de singurătate” și „Gelozii pe structurile fixe”), care a văzut lumina tiparului la Editura „Paralela 45”, constituie, așa cum scrie pe coperta IV criticul și istoricul literar Mircea A. Diaconu, „o surpriză”, întrucât, cum a remarcat la lansare scriitorul și editorul Vasile Vlasie, autorul este poate „ultimul optzecist care debutează în volum”.
Evenimentul, moderat de scriitorul Gellu Dorian, a umplut până la refuz Sala de Arte „Elena Greculesi” a bibliotecii publice sucevene, mulți dintre cei care au venit să participe la lansarea cărții fiind nevoiți să rămână pe culoarul de la etaj care etalează expoziția de pictură a tinerei artiste Iorestina Stelianovna Florea.
Între Zeița Dreptății și Muza Poeziei
Manifestarea, care a avut loc, așa cum a spus Gellu Dorian, într-o zi în care Nostradamus, care a prezis sfârșitul lumii, ar fi trebuit să menționeze și lansarea primei cărți a lui Vasile Tudor, s-a bucurat de prezența unor scriitori care aparțin generației a anilor ‘80, oameni care l-au cunoscut pe autor încă din vremea studenției sau imediat după ce acesta a devenit avocat.
Vasile Tudor, cum a subliniat editorul Vasile Vlasie, a avut un „destin special”, situându-se între Zeița Dreptății și Muza Poeziei ca și poetul Viorel Padina. Debutul acesta târziu este însă binevenit și subliniază faptul că, așa cum a precizat scriitorul Adrian Alui Gheorghe, „poezia este pentru Vasile Tudor mai mult decât o pasiune, este un mod de a fi”.
„O probă de poezie adevărată”
Președintele Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Iași, Cassian Maria Spiridon, care a remarcat și el că prin acest debut tardiv al unui optzecist asistăm la „o ciudățenie”, i-a adresat invitația de a deveni membru al breslei scriitorilor din Iași. Jimi, așa cum îi spun lui Vasile Tudor prietenii pentru asemănarea cu Jimi Hendrix, „o tânără speranță la 56 de ani” (Gellu Dorian), ar putea părea unora demodat pentru că poezia sa este „scrisă cu sufletul”. Cartea, după cum a accentuat Adrian Alui Gheorghe, este „o probă de poezie adevărată” în care autorul reunește, așa cum a spus Sabina Fînaru, „poeme ale interiorității sinelui situate sub regimul nocturn al singurătății”.
Un „poet al interiorității”
Fără să se mărturisească în fața publicului, autorul, marcat de emoție, a citit la final câteva dintre poemele sale. Îi urăm ca poezia pe care o scrie, poezie pe care Sabina Fînaru a apreciat-o ca fiind „deschisă către spațiul anamnezei, al memoriei”, să-l consacre și să-l împlinească pe Vasile Tudor ca „poet al interiorității”.
