Vasile POSTEUCĂ

„Înger blând”, dar care a uitat să se-nchine, devenind „poetul tragic al Bucovinei“ (I. D. Popescu), Posteucă și-a pribegit viața și cărțile, care au văzut lumina tiparului la Madrid, „Carte de cântece românești“ (1953) și „Poeme fără țară“ (1954), în America, la Cleveland, „Cântece din fluier“ (1960) și în Mehico, „Catapeteazmă bucovineană“ (1963), în Bucovina apucând să publice, pe lângă poemele din „Răboj” și din „Glasul Bucovinei”, ciclul de „Cântece de drum și popas“, în „Junimea literară”.