La Târgul de vară al meșterilor populari, organizat în zilele de 19-21 iulie a.c. de către Consiliul Județean Suceava, Centrul Cultural Bucovina și Centrul pentru Susținerea Tradițiilor Bucovinene, l-am reîntâlnit în urbe, ca cea mai vizibilă prezență a târgului, pe meșterul Vasile Neamțu, din satul Nemțișor, comuna Vânători, județul Neamț, meșterul „Strâmbă – Lemne”, așa cum l-am prezentat cu câțiva ani în urmă.
Produse care se impuneau în peisajul târgului prin dimensiuni, originalitate și prin desăvârșirea meșteșugului
Meșterul nemțean era de departe cea mai ochioasă prezență pentru că produsele sale se impuneau în peisajul târgului, de pe platoul din fața Centrului pentru Susținerea Tradițiilor Bucovinene, atât prin dimensiuni, prin originalitate, cât și prin desăvârșirea meșteșugului.
Leagănul din lemn pe care stătea Vasile Neamțu, privind hâtru la lumea din jur, era incontestabil piesa de rezistență a ofertei sale de obiecte meșteșugărești și artizanale cu care a venit la Suceava.
Construcție solidă, stabilă, din trunchiuri și crengi decojite cioplite și îmbinate cu șuruburi, cu bancheta-leagăn susținută zdravăn de lanțuri, leagănul lui Vasile Neamțu era cea mai mare piesă a târgului. Alături însă avea măsuțe și scăunele cu trei picioare, diverse alte lucruri cioplite din lemn, dar și câteva măști tradiționale pe care el le croiește, dar le coase nevasta.
A încropit într-o șură un veritabil muzeu, în care-și păstrează colecția de etnografie
Între cei câțiva meșteri populari și artizani veniți la târg (încondeietori de ouă, confecționeri de costume și podoabe populare, ceramiști și pictori iconari), meșterul „Strâmbă – Lemne”, care execută piese de mobilier rustic și accesorii pentru casă și grădină din „strâmbătăți”, așa cum spune el, adică din crengi bifurcate, îndoite și răsucite de brad, arin sau stejar, avea statura unui adevărat personaj de basm.
A venit la Suceava cu toate că la el în sat, chiar la poarta casei sale, s-a deschis de câteva zile o tabără de creație pentru copii cu dizabilități, cărora le-a pus la dispoziție câteva balansoare și le-a deschis ograda cea mare și plină cu tot felul de „meștereli”.
Ogradă în care a încropit, într-o șură, un veritabil muzeu în care-și păstrează colecția de etnografie, cu „lucruri vechi”, așa cum zice el. Are acolo de la „ochinci” și straie populare „pentru copii și moșnegi”, până la lăzi de zestre, pluguri din lemn, fel de fel de putini și ciubere, roți de căruță și chiar o caleașcă bine păstrată.
„Dacă ai bani trebuie să le duci grija,așa că-i mai bine să le duci dorul!”
Ca eroul de basm despre care Alecsandri scria că „pătrunde prin desime, trece iute prin zăvoaie, / Și sub brațul său puternic totul pârâie, trosnește, / Tot se rumpe, se răstoarnă, se sucește, se îndoaie, / Ș-un troian de crengi, de arbori pe-a lui urmă se clădește”, Vasile Neamțu își caută „strâmbăturile” din lemn din care face lucruri năstrușnice și folositoare.
De la Suceava spune că pleacă la târgul de meșteri de la Bistrița, iar de acolo va pleca la Roman. De ce merge la târguri? „Merg că-mi place”, spune el, împingându-și pălăria de paie spre ceafă. „Da-i cu rost?”, îl întreb eu. „O fi, n-o fi, dacă ai bani trebuie să le duci grija” – spune meșterul „Strâmbă – Lemne” – „așa că-i mai bine să le duci dorul!”.
