Vasile Bolohan, Leeds – Anglia: „Ne simțim abandonați în fața virusului care mătură o lume întreagă”

Vasile Bolohan, un sucevean stabilit de ani buni în Leeds, ne-a povestit despre starea de spirit a locuitorilor dintr-o țară, Anglia, în care autoritățile întârzie să ia măsuri ferme de combatere a răspândirii coronavirusului: „În Leeds se simt panica și stresul provocate de coronavirus. Chiar dacă autoritățile nu au luat măsuri stricte (încă), de exemplu școlile sau grădinițele nu sunt închise, oamenii merg la serviciu, la cumpărături sau alte activități, am observat în jurul meu cam aceleași schimbări care au loc în țările cu restricții mult mai mari: și aici simțim lipsa celebrei hârtii igienice pe rafturile magazinelor mari sau mici, unele produse alimentare se cumpără ca pâinea caldă, iar discuțiile care au loc în pauze la muncă, la coadă la supermarket sau în autobuze se învârt în jurul aceluiași subiect – nemilosul virus care a furat liniștea unei lumi întregi.
Toate persoanele cu care am discutat își fac griji, povestesc cum se spală pe mâini sau folosesc acel gel antibacterian mai mult decât probabil au nevoie, încât au început să observe că pielea de pe mâini devine deshidratată, sau numără listele de cazuri confirmate în țară, în localitatea lor sau în apropiere. Panica și îngrijorarea cresc cu atât mai mult cu cât guvernul britanic pare să nu facă suficient pentru a opri sau a reduce răspândirea acestui virus. Cei cu care am schimbat păreri despre această situație, în special englezii (colegi de-ai mei sau de-ai soției mele), își exprima indignarea și condamnă cu vehemență pasivitatea guvernului britanic. Chiar dacă majoritatea universităților au oprit cursurile față în față și în acest moment pun la punct platforme de predare online, colegiile, școlile și grădinițele nu s-au închis, foarte mulți oameni încă merg la serviciu și vin în contact cu alți foarte mulți oameni. Chiar dacă izolarea la domiciliu, carantina și starea de urgență au efecte neplăcute și schimbă total cursul normal al vieții, eu și familia mea, dar și mulți alții de aici din UK simțim că e și mai dificil să trăim în această incertitudine, crește neîncrederea în deciziile autorităților. Într-un fel, ne simțim abandonați în fața virusului care mătură o lume întreagă, după cum se exprimă presa de aici, iar cei mai sceptici ar spune că se simt expuși intenționat. Sunt totuși persoane care își permit să ia măsuri de autoprotecție fără să aștepte decizii de la guvern. De exemplu, la grădinița unde lucrează soția mea, numărul copiilor care frecventează grădinița în mod obișnuit a scăzut la jumătate, cel mai mult din cauză că părinții care nu lucrează sau cei care lucrează de acasă au ales să își țină copiii acasă. Și în multe școli au început să se observe tot mai multe absențe, după cum chiar îmi povestea cineva care și-a dus copilul la școală luni dimineața, iar liniștea din curtea școlii i-a dat o stare de neliniște, căci în mod firesc la acea oră curtea școlii ar fi fost plină de copii și părinți, iar acum erau mult mai puțini”.