Vasile Blaga, nicidecum Vasile Bleaga

Dacă ar nimeri în raza unui specialist cu atestat în atribuirea de porecle, Vasile Blaga ar primi într-o clipită porecla „Vasile Bleaga”. Dacă ar nimeri în raza unui zoolog de anvergură, liderul pedelist ar fi asemuit unui urs carpatin, aflat într-o perpetuă perioadă de hibernare. Dacă ar nimeri în raza unei doamne care a lucrat la fabrica bucureșteană de confecții „Apaca” în perioada zbuciumaților ani ’90, aceasta ar ofta adânc și ar reflecta la modul cum s-a pierdut sex-appeal-ul celor din Partidul Democrat. Această grupare – provenită din ancestralul FSN iliescian – a regresat continuu, coborând de la terminatorul foliculinei Petre Roman până la chelia scabroasă a lui Băsescu și acuma la dulapul ăsta asexuat, care ar face infarct la prima mișcare mai serioasă de kamasutra.
În realitate, Vasile Blaga nu e nici pe departe atât de adormit pe cât vrea să pară. Iar succesul său la dame chiar că nu e de natură să ne intereseze. Sub aspectul ăla de urs carpatin veșnic somnolent, se ascunde un om inteligent și activ, cu o foarte bună viteză intelectuală de reacție. Un ins cu certe calități de lider, care a identificat perfect cine sunt aceia care trag în jos partidul său. În „Băsescu plus Udrea = Forever Love” dar și în „Băsescu plus Fiica egal dragoste părintească prost înțeleasă”, Blaga a identificat balastul pedelist, convertit într-o mare concentrație de antipatie produsă în rândul poporului alegător.
Așa cum pe vremuri Băsescu l-a fugărit pe Petre Roman din partid, i-a tras și Blaga un șut lui Băsescu în partea moale, împreună cu pupăza de companie și obrăznicătura aia de mezină a lui. Desigur, cum frumos povestea prietenul Ion Creangă, pupăza zbrr pe o dugheană, numită PMP, că de aia e pupăză. Dar o dugheană nesemnificativă, oricât s-ar screme Traian. Urmarea este că vehiculul PDL a început să urce, ca un zepelin grațios.
Ce simplă e uneori politica! Cu puțină inteligență și hotărâre poți muta munții.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.