Vasile Arsene: „Povestiri de la apa Sirețelului”

Vasile Arsene „un sătean din Sirețel”, cum îl prezintă Editura „STEF” pe autorul cărții cu titlul „Povestiri de la apa Sirețelului”, este, așa cum aflăm din „Prefața” asumată de editură, „pasionat de cultura românească și de literatură”.
„Dovada concludentă” ar fi chiar această carte, care „reprezintă o frumoasă lucrare de cultură populară românească”. O carte cu „povestiri, poezii și balade” în care „în orice paragraf găsim cu ușurință regionalisme moldovenești și fapte ce țin de tradiție sau de obiceiurile oamenilor de rând”.
Povestirile, scrierile care concentrează istoria baștinii autorului și cele câteva întocmiri literare versificate adunate în carte, fără să treacă, din păcate, prin filtrul unui supervizor avizat, care să „netezească” anumite „asperități”, au totuși rostul lor în motivarea apariției acestei cărți.
Și dacă despre satul Sirețel „al cărui trecut s-a pierdut în negura vremurilor” găsim câteva spicuiri din documentele din arhive, din satul Slobozia, care se numea „înainte de dezrobirea țiganilor de către voievodul Mihail Sturza, Fundoaia” reținem câteva denumiri ca „Podul de Lut” sau „Podul Țiganilor”, iar despre satul Berezlogi-Cornu aflăm că a fost înființat de „foștii argați de la curtea boierească a Rozei Costandache” și de „bocovinenii din satul Bosanci, care au primit pământ aici aici după cel de-al doilea război mondial”.