Lansarea volumului de proză scurtă ”Povestiri din Bucovina”, autor Vasile Aioanei, în atmosfera magică a Bibliotecii Municipale Câmpulung Moldovenesc, s-a constituit într-un eveniment cultural de o frumusețe și încărcătură emoțională desăvârșite, care mi-au dat sentimentul că bucuria sufletească și trăirea în comuniune a înfăptuirilor artistice ale unor semeni aleși pot fi leac împotriva răului din lume, elixir pentru viață fără de moarte.
Cadrul de poveste constituit din expoziția de fotografii „Tradiții vii din Bucovina”, realizate de Gabriel Amarandei, îndrăgostit de Bucovina, cele două amfitrioane rafinate și inspirate, în persoana managerului bibliotecii, Nicoleta Bogoș, și a strălucitei Simona Modreanu, director al Editurii Junimea, vorbitorii, tot unul și unul, oameni luminați și binecuvântați cu har și elocință, au conferit întâlnirii din ziua de 11 aprilie 2025 − la care au participat numeroși și valoroși invitați – o aură specială, la înălțimea istoriei culturii din Bucovina și a orașului Câmpulung Moldovenesc, atestat încă din 1411.
Deschiderea manifestării, în acordurile nemuritoarei „Balade” a lui Ciprian Porumbescu, i-a revenit lui Puiu Crețu, flautist consacrat, profesor și interpret recunoscut.
Nicoleta Bogoș, gazda evenimentului, mărturisind dintru început: „am găsit în domnul Aioanei un prieten trainic și sincer colaborator”, îi prezintă pe oaspeții autorului – prof. univ. dr. Simona Modreanu, directorul Editurii Junimea, prof. dr. Florin Cîntic, directorul Filialei Arhivelor Naționale din Iași, prof. dr. Mihaela Grădinariu (autoarea cronicii de întâmpinare a volumului „Povestiri din Bucovina”), prof. univ. dr. Neculai Marcel Flocea, președintele Cenaclului literar „Țara de Sus” Câmpulung Moldovenesc, pe scriitoarea și jurnalista Artemisia Ignătescu, președintele de onoare al Cenaclului „Țara de Sus” și cetățean de onoare al municipiului Câmpulung Moldovenesc, toți aceștia fiind vorbitorii autorizați să prezinte publicului numeros opinia despre cea de-a cincea carte a scriitorului Vasile Aioanei.
În cuvântul său, filologul Simona Modreanu afirmă că „Vasile Aioanei are un fior narativ rar, un dar al povestirii […] mi-am permis să-i spun anumite lucruri dintr-o perspectivă filologică și spre marea mea surprindere a rescris întreaga carte după ultima discuție și a refăcut-o în lumina celor discutate […], a realizat în acest volum o progresie uimitoare […], cu har de bucovinean autentic, cu povestiri de aici, cu personaje de aici.”
Poeta Mihaela Grădinariu, eseist și critic literar consacrat, îi recunoaște autorului locul în galeria povestașilor câmpulungeni cu har, ca un narator neliniștit, sedus de personaje și de situații aparent obișnuite, prin care înfăptuiește un act recuperatoriu, după cum putem citi în prefața pe care o semnează.
Semnalând că este „prima lansare acasă a bucovineanului rătăcitor, nu rătăcit, un om „ciudat” în sens etimologic, ciudat vine din slavona veche, ajuns la noi pe filieră bulgară „ciuto” = minune, ciudat deci, nu fățarnic (calitate rară astăzi), luminos, iubitor de frumos, de scris și de Bucovina […], amintindu-i pe George Bodea și Tucu Moroșanu […], narator neliniștit, atras de situații pe lângă care noi ceilalți trecem, situații aparent obișnuite pe care naratorul le transformă în nuclee narative cu străluciri deosebite […]. Titlul simplu, dar cuprinzător, frumos aplicat, […] incipiturile povestirilor anticipează neliniștile personajelor, o zbatere pagină de pagină a unor personaje surprinse în bătăliile cu sine și cu ceilalți, cu destinele nu întotdeauna prietenoase, o îndreptățesc pe Mihaela Grădinariu să afirme că scrisul lui Vasile Aioanei este un act reparatoriu, el recuperează povești care altfel ar rămâne într-un cufăr al uitării, un act reparatoriu al întregii Bucovine, care nu va înceta niciodată să lupte.”
Neculai Marcel Flocea – președintele Cenaclului „Țara de Sus” din Câmpulung Moldovenesc − este vorbitorul care își asumă un discurs critic. Aflat încă sub impresia lecturii, cunoaște și celelalte creații ale autorului și l-a văzut crescând, cartea i-a plăcut, îndeosebi prima povestire, „Barbânța lui Ioachim”, dar reclamă „patina unui limbaj administrativ și personajele tragice (sursă de inspirație a activității anterioare a autorului) care străbat viața pe un drum în care trebuie să se întâlnească cu necazul și nenorocirea, puține personaje sfârșesc fericit.”
Artemisia Ignătescu, nonagenara cu spirit viu și minte sclipitoare, paznic de far al cenaclului câmpulungean, este un fel de cicerone al autorului pe care l-a urmărit evoluând și l-a îndemnat să scrie cronicile de evenimente și recenziile de carte pentru ziarele sucevene și pentru diverse reviste. Socoate că prima carte, „Casa Ileana”, cu care Vasile Aioanei debutează ca autor de proză scurtă, este „o poveste fără sfârșit, scrisă în memoria mamei sale, a familiei și a locului copilăriei lui, povestirile sunt luate din viață, trecute prin puterea sa imaginară și de creație.” Fiind convinsă că „mai degrabă ajung la inima cititorului prozele scurte, povestiri luate din viața de zi cu zi […], în zilele zbuciumate pe care le trăim din toate avem de învățat”, are convingerea că autorul mai are multe și valoroase cărți de scris.
Florin Cîntic, cunoscător din tinerețe al autorului căruia îi recunoaște profesionalismul dovedit în activitatea MAI, este un girant al activității literare a prozatorului de azi în care se regăsește „observația atentă, capacitatea de identificare a detaliilor, observarea personajelor, capacitatea de a lega lucrurile, iubirea de poveste fiind reverența pentru rădăcinile sale din Câmpulung, foarte subtil ilustrate […], chipul de om din această parte a țării […]. Povestiri din Bucovina este o carte care îl reprezintă.”
În intervenția sa, autorul Vasile Aioanei mărturisește: „… am cuprins toate aceste povestiri într-o antologie din dorința ca spiritul lor, parte a spiritului Câmpulungului Moldovenesc, să nu se piardă. […] Le consider un tezaur, cuprinse în această carte […]. Am operat cu ficțiune, pentru a crea literatură, cu povestirile însă, am reușit să mă identific cu totul, până la urmă, și greu mai pot accepta acum că întâmplările povestite nu s-au petrecut chiar așa […], am vrut ca realul să predomine, pentru că, într-o poveste, trebuie să fie ca în viață: totul plauzibil de a se fi întâmplat, de a se fi putut întâmpla. Mesajul către cititor pe care m-am străduit să-l pun în fiecare povestire este că trebuie să iubim și să iertăm, dacă vrem să fim mai buni.”
Participanții, numeroși localnici, precum poeta Gabriela Braha, prof. dr. Ion Filipciuc, col. (r) Vasile Vargan, președintele Asociației Rezerviștilor MAI Câmpulung Moldovenesc, inginerul silvic Mihai Lițu, dar și cei veniți de departe – din Gura Humorului, artistul plastic Radu Bercea, de la Suceava (Cenaclul „Acces”), de la Fălticeni (membrii Cenaclului „Nicolae Labiș”, Constantin Bulboacă și Maria Crețu au și citit din creațiile lor dedicate autorului), de la Vama (Cenaclul „Nectarie”) − noi, toți cei prezenți, am avut parte de câteva ceasuri de comuniune întru frumos, ascultând discursurile vorbitorilor elevați, recitalul poetic al elevei Adela Șulea (CN „Petru Rareș” Suceava), vocea sopranei Daiana Ivașcu și pe cea a solistei populare Felicia Oblesniuc și troparul Săptămânii Patimilor în interpretarea de înaltă spiritualitate a Stavroforei Gabriela Platon de la Mănăstirea Voroneț.
”Povestirile din Bucovina” intră în povestea fără de sfârșit a literelor din Țara de Sus.
Prof. Eleonora Bulboacă
