VĂȘCĂUȚI PE SIRET. Atestați documentar în 15 iunie 1431, când Alexandru cel Bun întărea satul „Vascăuți, amândouă cuturile, pe care i l-a dat Bogdan înaintea noastră”, lui Cupcici vornic.
1437, Vășcăuții pe Siret aparțineau parțial, în 5 august 1650, Aniței Murguleț, care moștenea, de la tatăl ei, Ștefan, „a patra parte din satul Vașcăuții cu vecini, curți, eleșteu”.
În 4 martie 1652, se împart moșiile răposatului Gavrilaș Mateiaș între copii lui, Ieremie, Ileana comisoaia și Alexandra vorniceasa. „Partea jupânesei Iliana comisoaia a fost… a patra parte din Vascăuți, ținutul Suceava”.
În 5 august 1714, a patra parte din satul Vășcăuți pe Siret era dăruită, de Catrina, văduva lui Solomon Costache, patriarhului Hrisant al Ierusalimului, iar patriarhul dădu acea moșie în administrare mănăstirii Barnovschi din Iași.
Mănăstirea Barnovschi cumpără, în 20 iulie 1719, cu 38 lei bătuți, și părțile de sat ale nepoatelor lui Gligorie Șeptilici, Vasilca și Calița.
În 12 ianuarie 1721, popa Gavril, fratele lui Ion Popovici, dovedea la Divanul Domnesc, în dauna lui Iordachi Cantacuzino, că un sfert din satul Vășcăuți îi aparținea lui.
Iordache Cantacuzino dăruia, în 8 august 1724, mănăstirii Barnovschi „partea mea de ocină din satul Vășcăuți”, dar, în 29 septembrie 1724, Iordachi Cantacuzino primește în dar un sfert de sat de la bunicii lui din partea mamei, Velicico Cațițchi și jupâneasa Safta.
Conform unui izvod de moșii, din 20 iulie 1796, Ilinca Dociul, fata lui Ursul Murguleț stăpânea a patra parte din Vascăuți, care o cumpărase, în 3 iulie 1795, de la Alexandru Tăutul.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Vășcăuți, în Ocolul Berhometelor, fără alte precizări, „9 – toată suma caselor”, însemnând 1 marchitan, 1 turc botezat și 7 birnici.
În 1774, satul Vășcăuți pe Siret avea doar 6 familii, 2 familii de mazili și 4 familii de iobagi, numărul familiilor ajungând, în 1784, la 58.
În 8 aprilie 1782, vechilul Ion Mitescul căpitan, declară, în fața Comisiei cezaro-crăiești de delimitare a proprietăților în Bucovina, că vornicul Nicolae Roset stăpânește satul Vașcăuți pe Siret.
În 25 ianuarie 1796, Petrache Teliman vindea lui „Ion Preda nobăl de Mușenița… partea me de moșie în Vascăuți, care parte cuprinde 30 stânjeni din a 16 parte din tot satul Vascăuți, parte din gios”, pe
Biserica Adormirii Maicii Domnului din Vășcăuți pe Siret era slujită, în 1907, de parohul Lazar GRIGOROVICI, născut în 1861, preot din 1890, paroh din 1905, cantor fiind, din 1902, George BĂNCESCUL, născut în 1873. Patron al bisericii din Vășcăuți era evreul Emanuil BAUMANN.
În 1903, avea să deschidă la Vășcăuți o școală cu o clasă[2].
În 1890, satul Vășcăuți pe Siret avea 760 locuitori, paroh fiind Ioan Doroftei, iar cantor bisericesc – Mihail Cucera.
[1]ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 338
[2]SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1907 p. 139