VĂȘCĂUȚI PE CEREMUȘ (II). Recensământul lui Rumeanțev, din 1772-1773, înregistrează la Vascăuți, moșie a banului Nicolai ROZNOVAN, „125 – toată suma caselor”, însemnând 5 popi, Andrei, Coste, Ilie, Ion și Andrei, 11 văduve, Iliana, Odochia, Dosa, Odochia, Acsenia, Hafia, Odochia, Nastasia, Anița, Antima și Vasilina, 1 jidov, Leiba, 1 țigan, Ion, și 107 birnici, și anume: Ștefan ROSCHIP vornic, Tudosi Cepereac, Luchian Arsăni, Mihal ciobotar, Petrea morar, Vasile Ceberoc, Tănasi Șocot, Ivan sin Iacob, Sămen Duduca, Costin Strinotca, Andrei Leveroc, Luchian Stratiiciuk, Ivan Țepală, Nechifor Romaniuc, Iacob Cozăriez, Luchian brat ego, Ilie Vacarciuk, Nechifor Săminiuc, Vasili Stoica, Iacob Cosovan, Ion Nosănucu, Tănasă Cioberoc, Simion Adămoiu, Nichita Florocu, Ivan Sasul, Petro Osănceco, Giorgie Popovici, Ivan Cozacop, Dumitru Lucic, Fedor Tomaci, Macovei Larion, Ion Brenițe, Ivan Șârchiu, Nicolai Cozoriz, Pricop rus, Ivan Lotric, Onofrei sin Florin, Ivan Șapca, Petricu, Ignat Samoil, Mirăuță moldovan, Hrihor ungurian, Vasili CIOMOȘ, Gligoraș vătăman, Onofrei butnar, Ivan Gotaș, Costandin ungurian, Ștefan sin Pripecioi, Andrieș sin Costandin, Ștefan Romanuc, Vasili Condre, Ion Șotcă, Ștefan sin Pălanul, Darie Popovici, Gligoraș lipovan, Toader Șanca, Toader Prepeliță, Costandin Șfaica, Fedor sin Prepeliță, Dumitru Cozanco, Dumitru Haciman, Nichifor rus, Andronic zet Cozmii, Foca, Iacob Crainic, Hrihor sin ego, Mihai Brosoc, Cozma cel Bătrân, Fodor Târnovii, Luchian Coful, Fodor Ignat, Gligoraș Haraz, Luchian Haras, Ivan Debul, Ion Gavrilico, Ștefan Gavico, Luchian Bandor, Ștefan sin ego, Ștefan Nicolaicenko, Ivan Haciman, Ivan Bandora, Ivan Gaverco, Ion Gaverco, Vasili Bandora, Ștefan Goleta, Pintelei Litii, Ion Leontii, Ștefan Leontii, Matei morar, Ștefan Săverin, Ilie Radică, Ion Petricior, Pricop Divulchi, Ștefan Zălisco, Giorgie Bogdan, Dumitru Oporac, Nichita Găvan, Vasili sin Tudosii, Tudosii, Timofei Măcaru, Costin Măcaru, Costin scripcarul, Ivan Coilu, Vasili Târnovii, Fedor Chicloco, Fedor Coju și Ignat Prepeliță.
În 1774, Vășcăuți pe Ceremuș avea 124 familii (4 popi, 188 țărani, în 1775, menționat drept Vascăuții), numărul familiilor ajungând, în 1784, la 282.
Primele familii evreiești, Barber, Prostak, Lifsches, și Wiznitzer, vin din Galiția și se așează la Vășcăuți în jurul anului 1800.
Biserica Sfântului Nicolai din Vășcăuți pe Ceremuș, ctitorită, în 1834, de baronul Ioan Apostol Petrino, restaurată, în 1876, de baronul Nicolai Petrino și resfințită în 1877, avea să fie dotată cu o capelă a familiei Petrino, în 1856. Mai exista o bisericuță, cu hramul Sfintei Maria, în Vășcăuții de Jos, cea a Sfântului Nicolai aflându-se în Vășcăuții de Sus. În 1843, biserica din Vășcăuții de Sus, cu 1.420 enoriași, patronată de familia Petrino, în avea paroh pe Constantin Lucescul, iar biserica din Vășcăuții de Jos, cu 904 enoriași, patronată de aceiași familie Petrino, avea postul de paroh vacant. În 1876, este menționată doar biserica Sfântului Nicolai, cu 3.001 enoriași și cu Alexandru Maximovici paroh. În 1907, patron bisericesc era Roman Freitag („vineri”, în română), paroh fiind Mihail Cupcianko, născut în 1847, preot din 1877, paroh din 1883, iar cantor, din 1901, Vasile Halip, născut în 1868.
Din 1778, funcționa la Vășcăuți o școală moldovenească cu 4 clase, din 1888 fiind deschisă și o școală de fete cu 2 clase, iar din 1900 s-a înființat și o școală filială cu o clasă.
În 1890, târgul Vășcăuți pe Ceremuș avea 4.787 locuitori, primar fiind Nicolai Zukowski. Învățători erau Petru Timcovici, E. Kukielka, Alexandru Dudca, Nicolai Șciupac, Valeria Rubisch, Carol Ehrenspoch, Claudia Cordașevska și R. Dumansca. Parohi erau Mihail Cuparenco și Constantin Hlibca.
În 13 iulie 1941, circa 150 de evrei din Vășcăuți au fost deportați, de bolșevici, în Siberia, iar în iulie 1941, alți 750 de evrei au fost deportați în lagărele din Transnistria.
ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 449
SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 22, 1876 p. 95, 1907 p. 79