VĂȘCĂUȚI PE CEREMUȘ (I). Prima atestare documentară a Vășcăuților pe Ceremuș datează din 15 iunie 1431, când vornicul Cupcici cumpără satul „Vascovți” de la Nemircea Ciortorischi.
În 13 decembrie 1433, când regele Vladislav al Poloniei și Ștefan Vodă, fiul lui Alexandru cel Bun, stabileau granița dintre satele lor, se preciza că „Vascouții i-am lăsat lui Ștefan Voievod către țara Moldovei”.
Vășcăuții pe Ceremuș sunt atestați, înaintea oricărui alt document, de Letopisețul lui Neculce, care povestea că, atunci „când au aședzat pace Ștefan-vodă cel Bun cu leșii, fiind Ion Tăutul logofăt mare, l-au trimis sol la leși. Și au dăruit craiul leșescu Tăutului aceste sate la margine: Câmpul Lungu rusescu, Putila, Răstoaceli, Vijnița, Ispasul, Milie, Vilavce, Carapciul, Zamostie, Vascăuții, Voloca. Toate acestea le-au dăruit craiul leșescu Tăutului logofătului. Și au pus hotar apa Cirimușul, întru o duminică dimineața”.
În Letopisețul lui Neculce se face, totuși, o confuzie, între „Ștefan-vodă cel Bun”, deci Ștefan cel Mare, și Ștefan Vodă, fiul lui Alexandru cel Bun, în timpul căruia s-a făcut hotarul dintre Polonia și Moldova.
În 18 octombrie 1435, „Vascoviți, satul lui Mișea”, este întărit lui Stan Babici.
În 2 aprilie 1623, Ștefan Tomșa întărește lui Mihai Tăutul „jumătate de sat, partea de gios Vășcăuți, tij pe Cirimuș, cu moară în Toplița”.
În 13 iulie 1727, Catarina, fata lui Constantin Flondor, vindea lui Iordache Cantacuzino a patra parte din satul Vășcăuți pe Ceremuș.
În 5 iulie 1737, Ilie Ciudin, care stăpânea a patra parte din satul Vășcăuți și câțiva vecini, este nevoit să cedeze moșia sa, răscumpărându-și capul, pentru că, „omorând doi Jidovi din țara leșească, din cuturi; și am fost prins și dus la divanul Măriei sale lui Grigore Vodă și, stând la judecată cu părătorii, m-au dovedit, neputând tăgădui; și mi s-a luat viața de la divan, după legea țării, și nime din frații mei sau din rudele mele n-a venit în nevoia mea, fără numai Mihalachi (Micul) vornicul, soția acestuia și mama mea; și Șerban Flondor medelnicer, care a fost văr cu părintele meu, au venit la urmă și, rugând cu lacrimi, s-au milostivit și mi-au scăpat viața cu multă cheltuială și, aflând că mi-au scăpat viața, le-am vândut a mea dreaptă ocină și moșie, anume a patra parte de sat Vășcăuți”.
Șerban Flondor a cheltuit 170 lei turcești, iar Mihalache Micul a dat 332 oi pentru salvarea lui Ilie Ciudin.
În 20 iulie 1756, Ilie Dociul, fiul Ilincăi Docioaie, fata lui Ursul Murguleț, dăruia nepotului ei, Ilie Strășca, a patra parte din satul Vășcăuți pe Ceremuș.
În 1757, alți răzeși, respectiv Maria Perjoaia și finul ei, Iordachi, apăreau la Divan, jeluindu-se împotriva răzeșilor Silion Onciul și nepoții săi, Ion, Sandul și Ștefan, feciorii lui Săul, pentru părți de moșie din Vășcăuți pe Ceremuș.
În 7 iulie 1765, frații Gheorghi, Gligoraș, Anița și paharnicul Constantin Perjul moștenesc, în părți egale, a șasea parte din satul Vășcăuți, cea care aparținuse părinților lor, Constantin Perjul și Maria, fata lui Pavel Cocoșatul.
