În sport circulă câteva prejudecăți în legătură cu vârsta combatanților. E drept și că unele din ele suportă modificări conjuncturale sau schimbări de fond, cam ca în problemele de sănătate: vă mai amintiți cum cafeaua era un factor de mare risc în afecțiunile cardiace, iar de câțiva ani încoace medicii zic că e sănătate curată un consum de 4-5 cafele pe zi? Tot așa și-n sport, unde, în gimnastică și înot, să zicem, prin anii ’70, un înotător de 22 de ani era o fosilă, iar gimnastele tercute de 17 ani niște babe. Acum, gimnastele peste 20 cică ajung la deplină maturitate, iar înotătorii cu multe titluri și medalii sunt majoritar pe la 25 de ani. În alte sporturi, lucrurile sunt încă mai ciudate. La tenis, de exemplu, Schiavone sau Stossur sunt considerate bătrâne, Serena ce să mai vorbim, iar Șarapova mai are și ea nițel până să intre în categoria asta, măcar prin comparație cu alde Halep, Sloane Stephens ori Bouchard. Se uită încă amănuntul că Navratilova câștiga la dublu turneu de Grand Slam la 50 de ani! Alaltăieri, Roger Federer, deja „moș” la cei 32 de ani, a produs o scenă antologică în finala de la Halle, unde l-a bătut cu 2-0, ambele seturi la tie break, pe Falla. Ei bine, după mingea victorioasă, arbitrul coborâse, Falla se dusese la fileu să-l felicite pe învingător, lumea aplauda în picioare, numai că Roger le-a întors tuturor spatele, plecând spre fundul terenului! Mârlan nu-l știa nimeni, așa că gestul era inexplicabil. S-a lămurit toată lumea când a cerut minge: nu știa că bătuse! Credea că mai are nevoie de un punct. Comentatorul, desigur, a băgat-o p-aia cu „vârsta, la care începi să mai uiți!”. Unde bat? Păi, la World Cup, desigur. L-ați văzut pe Eto’o. Are 34 (sau 39, după Mourinho!). Dar pe Lampard? Ori pe Pirlo, ca să încheiem orice discuție despre vârstă și performanță. A, Forlan a jucat prost? Păi, Drogba n-a jucat nimic, dar, lucrul naibii, cum a intrat el în teren, cum s-a-ntors Japonia – Coasta de Fildeș de la 1-0 la 1-2.