Anul trecut pe vremea asta, o gașcă de băieți fără caracter era ocupată să dovedească că patriarhul a fost victima doctorului său. Au făcut plângere la procuratură și au umplut lumea cu balele lor. Ați mai auzit vreodată ceva de asta? Nu, pentru că era complet fals. Vara asta, aceeași trupă de talibani se ocupă din greu de o expoziție a unor tineri neconvenționali la New York și umplu de mizerii televiziunile și ziarele.
Stau să mă întreb dacă această industrie de dejecții patronată la noi de Victor Roncea și diverși amici ai lui e atât de inocentă în nemernicia ei pe cît ne pare. Sigur, simpla meschinărie de caracter e suficientă pentru a explica atacurile la profesorul Sinescu, sau la Horia Roman Patapievici. Dar am impresia din ce în ce mai mult, văzând proporțiile scandalului pe care le stârnește periodic această trupă că scopul lor este și să creeze diversiuni de la subiecte reale care ar putea mobiliza indignarea publică, îndreptându-le spre direcții inventate de ei. Iar asta ar însemna un plan elaborat, nu doar simpla pornire patologică de a face rău unor oameni mai buni ca ei.
Subiectul real al acestei veri, îngropat de caniculă și vacanțe, este lichidarea totală a anticorupției construite cu greu de Monica Macovei, sub patronajul lui Traian Băsescu, de către PNL prin ministrul Cătălin Predoiu și parlamentarii PSD, PNL și PRM care au votat, unii invers decât au declarat, pentru o reinstituire a imunității politice, împiedicând ca dosarele lui Adrian Năstase și Miron Mitrea să ajungă în instanță.
Această catastrofă are și o parte bună, anume clarifică apele. Cine votează pentru alde Ponta sau Năstase, pentru domnii Predoiu sau Crin Antonescu votează direct pentru dreptul oamenilor politici de a lua din buzunarul public și a pune în al lor. E și acesta un program politic, mai ales dacă se găsesc votanți care cred că din asta se aleg cu ceva, și ei își pot exercita dreptul de vot chiar și în acest fel. Nu au decât, ei votează, ei plătesc. Legătura e directă.
Omul săptămânii precedente este, indiscutabil, Emil Boc, care a ieșit clar și fără echivoc unde Teodor Stolojan ezita, și a respins oferta lui Mitică Dragomir de a candida pentru PDL.
Ce ar mai fi rămas votanților, dacă singurul partid pro-DNA, PDL, îl aduce pe Dragomir în partid ? Poate să ceară cetățenia Republicii Moldova? Câtă vreme PDL va reuși să se deosebească de celelalte partide, prin epurarea unor asemenea figuri, are sens să mai ținem alegeri. Dacă ratează acest obiectiv, ei vor pierde alegerile, iar noi va trebui să creăm un partid nou, să o luăm de la zero, cum văd că se întâmplă în Bulgaria.
Drama săptămânii trecute a fost indiscutabil Georgia, care a crezut nu se știe ce și a încercat să recupereze Osetia de Sud prin forță. Urmarea a fost o invazie rusească. Ca și Moldova, Georgia e ținută în loc în aspirațiile ei euro-atlantice de regiunile ei secesioniste. Încercarea de a rezolva problema a creat însă o problemă mult mai mare și dă o lovitură serioasă aspirațiilor de a face din Marea Neagră un spațiu occidental. Chiar și traseul alternativ energetic prin Georgia, care nu era direct amenințat de ruși, e acum în pericol. British Petroleum și-a închis conductele de teama unor explozii. Comportamentul necritic al americanilor față de președintele Sakașvili, un lider de talent și curaj, dar fără echilibru, a dus la această catastrofă regională. Oricât de rău mi-ar părea de Georgia, oricât ar fi de prost plasați – de aici li se trag toate problemele – cineva trebuie să plătească. Sakașvili ar trebui să priceapă că cel mai bun lucru pe care îl mai poate face pentru Georgia acum e să se retragă, luând cu el blamul și lăsând pe alții să negocieze cu rușii cu sprijin occidental.
O vară foarte fierbinte, la alții drama, la noi scârba. Așa au căzut cărțile.
