La mai puțin de 10 kilometri de municipiul Suceava se află unul dintre primele monumente ale naturii din țară, „Fânețele seculare de la Ponoare”. Rezervația, de care mulți suceveni nu au habar sau doar au auzit, fără a ajunge acolo, să o vadă, a fost studiată, de-a lungul timpului, de numeroși specialiști din România și de peste hotare, din Polonia, Franța, Cehia, Slovacia, Marea Britanie, Egipt.
Cine se mai încumetă acum să ajungă acolo, să se bucure de un colț de natură în care intervenția omului este interzisă, va râde și va plânge în același timp.
Pe de o parte, de cum pășești dincolo de poarta de fier pusă la drum pentru a stăvili năvala mașinilor celor care veneau să facă acolo grătare, ești copleșit de frumusețea naturii, de cântecul greierilor, cântece de păsărele, de foșnetul vântului prin fânețe, iar pe de altă parte, de dimensiunea prostiei umane.
Panouri informative, „atacate” cu toporul
De la primii pași făcuți în rezervație, dai cu ochii de panoul informativ din care afli că ești pe teritoriul unui sit Natura 2000, de conservare a biodiversității, precum și o parte din speciile importante de plante care se regăsesc acolo. Numai că tabla acestuia, pe care, în mod ironic, scrie „Omul poate admira, dar nu are voie să intervină”, este boțită de parcă ar fi fost strânsă într-o mână gigantică, iar apoi cineva ar fi încercat să o despăturească.
Nici următorul panou, amplasat acolo cu mulți ani în urmă, când rezervația se afla în custodia Academiei Române, nu a avut o soartă mai bună, tabla fiind îndoită cu puternice lovituri, probabil de bâtă, dar și spartă în mai multe locuri, cu lovituri de topor.
Rolul panoului era de a informa vizitatorii asupra celor peste 450 de specii de plante prezente pe cele 24,5 hectare de teren ale rezervației, fiind enumerate și speciile rare identificate în zonă.
Laboratorul rezervației, vandalizat
Căsuța-laborator construită în 1969 și pusă la dispoziția specialiștilort, dar și a studenților care veneau aici să studieze natura din această zonă protejată, te face să te crucești și să te întrebi ce animale cu două picioare au fost pe acolo.
Chiar de ar fi nimerit în mijlocul unei tornade, casa care adăpostea 400 de specii de plante recoltate din fânețele seculare tot ar fi arătat mai bine.
Ușile de lemn au fost sparte, de se poate intra direct prin ele, lacătele forțate atârnă degeaba de inelele de fier puse ca elemente de siguranță, iar din sticla geamurilor nu au mai rămas decât cioburi ce strălucesc hâd în soare, avertizând curioșii că se pot tăia în ele.
Ferestrele din lemn, vopsite în verde, ca și ușile, pentru a fi în ton cu verdele din jur, au fost nu doar sparte, tâmplăria lor fiind efectiv distrusă, bucățele dezmembrate fiind aruncate pe acoperiș și pe trotuarul din jurul clădirii.
De cum pășești în casă, scrâșnetul sutelor de cioburi de pe jos te avertizează asupra pericolului.
Ușile interioare întredeschise, cu cioburi în loc de geamuri, perdelele care fâlfâie la ferestrele fără sticlă, cioburile și mizeria de pe jos, dulapurile sparte, din care tot ce era înăuntru este scos și răspândit pe jos, sertarele scoase și aruncate prin încăpere, scaunele sparte în bucăți și scrijeliturile de pe pereți te fac să crezi că ai nimerit pe platourile de filmare ale unui film de groază, nu într-o rezervație naturală cu care județul se mândrește în toate actele oficiale.
Pereții sunt mâzgâliți cu mesaje obscene, nume de trupe hip-hop, cuvinte fără noimă, iar lângă fiecare dintre tablourile cu flori, rămase ca prin minune pe perete, „vizitatorii” huligani au ținut să scrie „canabis” sau „marijuana” sau câte un mesaj de încurajare, gen „Sișu liber!”.
Ca bătaia de joc să fie completă, în căsuța bântuită de fantomele huliganilor care au distrus-o, pe biroul cu sertare smulse, e pus un panou, smuls la rândul său de pe zidul exterior al clădirii, pe care scrie, cu litere mari: „Atenție! Rezervație naturală strict protejată”.
Spărgătorul de lacăte
Distrugerile făcute în interiorul rezervației naturale sunt cunoscute de conducerea Agenției de Protecției a Mediului, care este custodele acesteia din 2010, dar, cel puțin în prezent, aceasta se consideră cu mâinile legate, fără a avea puterea să îndrepte ce s-a distrus și să prevină noi distrugeri.
„Lacătul de la ușă l-am pus vinerea trecută, iar luni, când m-am dus acolo, era îndoit. Mă duc să pun altul, să vedem cât ține. Săptămânal cam trebuie să le înlocuiesc”, spune Iluță Cocriș, șeful serviciului Calitatea Factorilor de Mediu.
Valoarea pagubelor produse până acum de vandali la casa-laborator este de 3.300 de lei, conform estimărilor făcute, dar vinovații, care ar trebui să suporte costurile de refacere a clădirii, sunt de negăsit.
„Distrugerile au fost făcute, probabil, de un grup care a mers acolo, s-a distrat și s-a drogat, pentru că la cum au distrus, nu erau oameni sănătoși. Și beți fiind, nu făceau așa ceva. Probabil că erau drogați, altfel nu-mi explic cum de s-au apucat să distrugă și tocul geamurilor. Ce au făcut acolo nu are nici o explicație logică”, consideră Iluță Cocriș, care, în numele instituției, a reclamat distrugerile la poliție, fără ca ancheta să ducă la vreun rezultat, până acum.
Curios este că deși acolo nu mai este nimic de furat sau de distrus, cineva tot sparge lacătele, săptămânal.
Scopul acestei rezervații este atât științific, de cercetare a evoluției unor specii, cât și educativ, ea putând fi vizitată de grupuri, dar numai cu acordul custodelui.
Fânețele de la Ponoare – aproape 100 de ani de istorie
Denumirea de Ponoare datează din 1911, când, după o perioadă de ploi abundente, aproape 2 hectare de teren din actuala rezervație au alunecat de pe un versant cu panta mare, producând noi terase. În forma actuală, rezervația a fost propusă pentru protecția plantelor din 1921 de profesorul Mihail Gușuleac, fiind unul din primele monumente ale naturii din țara noastră.
Ion Nemeș a descoperit aici noi specii de fluturi pentru fauna țării noastre, dintre care Cosmotriche potatoria (forma immaculata), Clepsis strigana, Bucculatrix cristatella, Stomopteryx remisella, Phalonidia walsinghamana.
Existenta casei-laborator a permis efectuarea de studii botanice care au dus la concluzii deosebite referitoare la alternanța florei din zonă. S-au tras, de asemenea, concluzii incontestabile asupra unor procese care au avut loc, de exemplu mlaștina actuală luând naștere în urma unei alunecări de teren.
