La invitația unui prieten de-al meu statornic, am petrecut câteva zile pline miez în Delta Dunării; printre știuci, țânțari, pelicani și, din păcate, oameni. Oricât am încercat eu să mă detașez de situație, pe canalele care croșetează delta, am avut trăiri nu cu mult diferite de cele încercate de mine pe șoselele țării. Frenetică și pestriță circulație, frățioare! Pe lângă vapoare muncitorești înclinate spre sordid – din care peturi goale, cutii de bere și ambalaje de hârtie zburau nesimțit spre carosabilul lichid – șalupele decapotabile goneau ca limuzinele luxoase, făcând apa să-și mobilizeze bulbucii, în averse incolore de confeti.
– Buhuhu!!!- claxonau tineri răsfățați de soartă și de părinți, trăgând cu încredere în viață din butelcuțe rotofeie de whisky scoțienesc.
– Buhuhu!- claxona subaltern ecoul, care părea să știe cu cine are de-a face.
– Buhuhuhuhuhu!!!- plusau tinerii, pipăind dedesubturi de blondină și aruncând și ei, pe carosabilul lichid, fragmente de trabuce cubaneze și eșantioane românești de salivă disprețuitoare.
– Buhuhu!- răspundea ecoul, fără să-și pună mintea cu ei.
Lișițe, pelicani, cormorani și alte înaripate, ocrotite formal de lege, priveau cu încremenire explozia de capitalism desfășurată sub pliscurile lor, neștiind dacă s-a făcut timpul să migreze definitiv și irevocabil spre pacea unor zări mai pline de cumsecădenie.
Dar să trecem la vedetele negative ale deltei, țânțarii. La câte auzisem despre dânșii, la câte li se trec în cârcă, mă așteptam ca, după o zi, maxim două de ședere în mijlocul lor, să rămână din mine doar un terci însângerat, doar o halcă informă, coborâtă parcă dintr-o vitrină de măcelărie.
Însă, deși eram pregătit sufletește pentru încercări extreme, n-a fost deloc așa. Fiind călit și tăbăcit între roiurile impozitelor, ale taxelor și ale altor forme consacrate de vampirism, raidurile țânțarilor mi s-au părut nevinovate ca niște adieri ale apei de colonie „Paco Rabanne”.
Mai mult, considerând că țânțarii deltei au rămas serios în urmă și nu mai izbutesc să țină pasul cu vremurile dinamice pe care le trăim, am hotărât să acord burse de studii unor clase de țânțari de mare viitor.
Sub directa îndrumare a unor specialiști de marcă ai țării noastre, acești mici purtători de trompă vor fi acreditați pe lângă ministerul de finanțe, urmând ca, în scurt timp, să se pună la punct cu cele mai moderne tehnici de sugere a sângelui uman.
