Vameșul și fariseul

Într-o zi, Domnul Hristos se afla în mijlocul unor oameni care credeau că felul în care se poartă ei este foarte bun și plăcut lui Dumnezeu. Ei priveau de sus la alți oameni, despre care credeau că nu duc o viață la fel de bună ca a lor. Pentru a-i face să înțeleagă că mândria nu este plăcută lui Dumnezeu, Domnul Hristos le-a spus povestea vameșului și fariseului:
Doi oameni au mers la templu ca să se roage. Unul era fariseu, iar altul vameș. Fariseii erau oameni care respectau foarte exact Legea Vechiului Testament; adesea ei îi criticau pe ceilalți, considerându-se mai buni decât aceștia. Vameșii erau cei care adunau impozitele de la oameni. Erau considerați oameni răi, mincinoși, care adesea înșelau și cereau mai mulți bani decât trebuia, pentru a păstra și ei o parte din ei.
În biserică, fariseul stătea în picioare și se ruga așa: Dumnezeule, îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, lacomi, nedrepți, sau ca acest vameș! Eu postesc de două ori pe săptămână și dau la templu o parte din tot ce câștig.
Vameșul stătea mai departe de altar, cu capul plecat. Nu îndrăznea să își ridice ochii către cer, și doar repeta: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!
Și Domnul Hristos încheie, spunând că rugăciunea vameșului a fost mai bine plăcută în fața lui Dumnezeu, pentru că era o rugăciune smerită, în timp ce fariseul era foarte mândru, iar Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, în timp ce celor smeriți le dă har.
(sursa: www.hristosimpartasitcopiilor.ro)