Nu mai puțin de 12 dosare referitoare la vite ucise și pagube produse de fiare în gospodării au fost înregistrate în ultimele luni la Vama. Este posibil însă ca nu toate atacurile animalelor sălbatice să fi fost raportate oficial, pentru că mulți dintre săteni nu mai pierd timpul cu întocmirea documentelor dacă au mai pățit așa ceva în trecut și știu că au șanse minime de a primi despăgubiri. Primarul comunei, Nicolai Baltag, spune că autoritățile locale au făcut tot ce le stă în putere pentru a-i ajuta pe localnici, dar că din punct de vedere legal nu pot interveni nici prin prinderea animalelor agresive și nici prin despăgubirea directă a proprietarilor afectați de atacurile acestora, pur și simplu pentru că alte instituții sunt abilitate de lege să facă asta și nu autoritățile locale. Cazuri asemănătoare s-au înregistrat recent și la Câmpulung Moldovenesc, dar nici la nivel de municipiu autoritățile nu au putut decât să facă niște demersuri birocratice.
Mistreții și urșii dau năvală
La Vama, sarabanda pagubelor a fost declanșată în luna mai. Au fost opt cazuri succesive în care mistreții au dat iama prin terenurile oamenilor, au distrus grădini și fânețe. Porcii sălbatici au produs doar pagube materiale, dar au urmat și atacuri sângeroase asupra turmelor aflate la pășunat, care au fost sfâșiate de urși.
Prima plângere a venit din partea localnicei Rozalia Negură. Pe 25 mai, un urs a atacat și i-a ucis, spre dimineață, pe o proprietate îngrădită, un taur de 5 ani, care avea 750 kg și valora 5.000 de lei. Medicul veterinar a confirmat că vita a fost răpită și ucisă de un urs mascul.
Au urmat uciderea tot de către urs a două vite ale localnicei Sabina Toma și a încă uneia ce a aparținut Mărioarei Poenaru din comună. Cel mai recent atac al ursului s-a produs pe 5 septembrie, pe pășunea lui Gavril Călinescu. Proprietarul a fost anunțat în jurul orei 23 că un urs a năvălit pe pășune, a atacat o junincă și s-a luptat crâncen cu un taur. Cele două vite au scăpat cu viață, dar au fost rănite grav.
Asalturile fiarelor pădurii s-au produs mai ales în perimetrul Doabra – Fundoi și în zone unde există fonduri de vânătoare gestionate de Fondul Cinegetic 25 Dragoșa, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară ”Ion Ionescu de la Brad” Iași, AVPSLR ”Hunters” Iași și AJVPS Suceava.
Procedură stufoasă
Potrivit legislației actuale, procedura ce trebuie urmată în astfel de cazuri pentru solicitarea de daune este stufoasă și pare total ineficientă. Primarul Nicolai Baltag ne-a explicat că autoritatea locală a făcut tot ce putea, dar celelalte instituții implicate au găsit diferite motive pentru ca proprietarii animalelor ucise să nu fie despăgubiți. În cazul Rozaliei Negură, deși animalul sălbatic a intrat pe o proprietate îngrădită și a ucis, femeii i s-a reproșat că nu a păzit taurul pe timp de noapte și i s-a respins cererea de despăgubire. În cazul celui mai recent atac, pentru că animalele au rămas în viață, nici nu a fost întocmit un proces verbal de constatare a pagubelor, iar Gavril Călinescu s-a ales cu timp pierdut pentru birocrație și cu două vite bolnave. Mai mult, de frica unui nou atac, a fost silit să coboare tot efectivul de vite de pe munte și să scurteze astfel cu aproape o lună sezonul de pășunat.
„Eu dau dreptate oamenilor, dar primăria nu poate face prea multe. Cei ce pățesc așa ceva trebuie să știe că legea prevede în prezent că se constată paguba pe baza cererii scrise a păgubașului. Cererea trebuie depusă la primărie în termen de 24 de ore de la momentul constatării pagubei. În 24 de ore de la depunerea cererii, primarul convoacă o comisie formată din un reprezentant al primăriei, un reprezentant de la ITRSV și unul de la Direcția pentru Agricultură Suceava. Comisia vine, face constatarea și puterea noastră de a interveni se oprește aici. Mai departe, dacă omul are sau nu dreptul la despăgubiri hotărăsc celelalte instituții implicate. De multe ori răspunsul lor a venit însă foarte târziu și practic nu știu de nici unul dintre aceste cazuri în care să fi fost acordate despăgubirile, cel puțin noi nu am fost informați”, a declarat primarul Baltag.
Înregistrare video cu ursul
Autoritățile din Vama nu pot spune dacă vitele au fost ucise ori rănite de un singur urs sau de mai mulți. Primarul a auzit și el același zvon care i-a speriat pe vecinii din Câmpulung, potrivit căruia urși din alte zone ar fi fost aduși în pădurile locale de către silvicultori sau de gestionari ai unor fonduri de vânătoare, dar nu a primit confirmări oficiale. Deocamdată există o singură certitudine: un urs adult a fost înregistrat video în luna mai, pe o cameră de supraveghere de pe un fond de vânătoare, noaptea, în timp ce venise să se înfrupte pe pășune din leșul unui taur ucis anterior. Este vorba despre un exemplar puternic, de mari dimensiuni, despre care vânătorii care au văzut înregistrarea spun că ar cântări peste 600 kg, dar nu există nici o dovadă concretă că este același animal care a sfârtecat vitele. Primarul comunei spune că a cerut gestionarilor fondurilor de vânătoare să ia măsuri, dar aceștia au invocat faptul că nu le permite legea să împuște ursul.
Primarul Baltag a explicat: ”Eu nu țin morțiș să ucidem animalele prin păduri, aș fi vrut să nu fie necesar niciodată, dar consider că acest urs care a devenit agresiv trebuie împușcat. Mă gândesc că sunt copii care trebuie să treacă prin acele locuri în drum spre școală, există gospodării izolate, iar animalul poate pune în pericol vieți dacă s-a obișnuit deja să atace astfel. Cei de la fondurile de vânătoare susțin că nu pot face asta decât în sezonul următor de vânătoare la urs, pentru că acum nu au cotă de vânat pentru așa ceva. Ar trebui să obțină în mod excepțional o suplimentare de cotă ca să împuște ursul, asta ar trebui cerută de ITRSV la ministerul de resort și fac un apel către autorități să ne ajute”.
Explicații
Chiar dacă par de neînțeles pentru noi, atât atacurile urșilor, cât și lipsa de reacție a unor instituții au explicații logice. Sub acoperirea anonimatului, un pădurar câmpulungean ne-a spus că isteria națională împotriva urșilor este nejustificată și că nici nu va fi rezolvată prin împușcarea animalelor, pentru că statul nu are interesul să facă asta.
”În primul rând ursul nu este de felul lui un ucigaș în serie, un monstru pe care ar trebui să îl stârpim. E un animal ca oricare altul, care trebuie să se hrănească și să se apere cum poate mai bine. Toamna ursul se pregătește de hibernare și încearcă instinctiv să se hrănească mai bine. Din cauza secetei, pădurea nu îi oferă acum mai nimic și se apucă de vânat. E soluția lui ca să nu moară de foame la iarnă. În alte cazuri țipăm că a intrat ursul în grădină, dar uităm că avem în fundul grădinii resturi alimentare aruncate ca la tomberon, că așa se practică încă la sate, se aruncă gunoiul în fundul grădinii și din când în când i se dă foc. Pentru animalul flămând, acele resturi sunt o tentație și se va lupta să le obțină, cam așa cum ne luptam noi unii cu alții când stăteam undeva la coadă acum niște ani și era marfa pe terminate”, a declarat pădurarul, care a mai adăugat că „pe de altă parte, orice animal care a fost stresat, alungat, hăituit sau atacat e normal că ripostează. Ba poate chiar să prindă ură față de om, să îl perceapă ulterior toată viața ca pe un dușman. Dumneavoastră nu vă vine să pupați un om care v-a bătut sau înjurat. Ursul simte la fel. Dacă prinzi ursul în laț și ești un braconier ordinar, nu trebuie să te aștepți ca animalul să îți mulțumească, e normal că dacă reușește te face praf, ca să își apere propria viață. Așa că nu trebuie să facem niște monștri din urși, pentru că e nedrept și neadevărat”.
Pădurarul a mai subliniat că „pe de altă parte, există un motiv simplu și pentru faptul că animalul devenit agresiv nu e împușcat ușor. Un fond de vânătoare este tot un fel de afacere. Animalele sunt pentru gestionarul fondului averea lui, ceva ca marfa din magazine, dacă vreți. Vânătorii plătesc ca să vâneze în sezonul de vânătoare un exemplar frumos, cum e ursul din imaginile de la Vama. Statul câștigă și el, se plătește o taxă pentru fiecare trofeu. În aceste condiții, de ce ar vrea statul și fondul de vânătoare să arunce niște bani pe care i-ar câștiga dacă ursul va fi oricum împușcat în sezon de un străin? La bani se reduce totul. E așa de logic, încât nu știu de ce toată lumea își bate capul să dezlege misterul. Și cel care a greșit cu adevărat de obicei nu e ursul, ci omul”, a conchis pădurarul.
