VAMA (V). Pe o altă listă, alcătuită de parohul Niculaiu Lomicovschi, apăreau următoarele nume de vămeni: Apostol Lucescul, Ion Ciosnariu, Niculaiu și Ioana Lucanu, Georgi și Ecaterina Androșca, Costan și Paraschiva Gavriloiu, Pinteleiu și Safta Tâmpescu, Petrea și Nastasia Iosep, Ioan Balabașciuc, Costan și Nastasia Miftodi, Dumitru și Eusefia Iosep, Georgi și Catrina Tâmpescu, Georgi și Maria Lucanu, Nistor și Paraschiva Acsinti, Georgi și Paraschiva Ilie, Georgi și Zenovia Acsintioiu, Georgi și Domnica Daschievici, Grigori și Ilena Bosancu, Anița Acsintioiu, Ioana Lupașcu, Teodor și Nastasia Lupașcu[1].
O altă listă, întocmită în martie 1896 de presviterul Emilian DAN, menționează numele vămenilor: Ilie Ciosnariu, Andreiu Lucian, Gavril Bardan, Teodor Axinti, Vasile Badali, Parasca lui Nicolae Istrati, Petru alui Vasile Istrati, Andrei Iosep, Irimie Nedeloi, Iosep Calinescu, Dimitrie Sasu, Ioan Bardan, Teodor Axentoi, Teodor Miron, Ioan Murahovschi, Ioan alui Dumitru Lupașcu, Dimitrie Badali, Georgi alui Niculai istrati, petru gemănar, ioan axentoi, Ioan alui Andrei Iosep, Costan Pircu, Maria lui Vasile Miron, Ioan alui Grigore Badali, Spiridon Badali, Petru alui Vasile Miron, Vasile și Ilinca Axentoi, Anița Axentoi, Constantin alui Mihai Tâmpescu, Vasile Mercheș, Safta Diacon, Niță Irimie, Ioan Simionescu, Costan Sandu, Georgi Badali, Filip Tâmpescu, Costan Badali, Ioan Leontieș, Ioan Lucuțariu, Vasile Șandru, Georgi Șandru, Ioan Pircu, Petru Simionescu, Teodor Axenti, Safta Ilie, Petru Leontieș, Ioan Morariu, Angelina Ciocan, Axenti Sasu, Nicolae Lupașcu, Axenia lui Vasile Iosep, Simion alui Vasile Istrati, Maria Badali, Simion Niga, Grigori Istrati, Grigori Axentoi, Ioan T. Istrati, Vasile Cosovan, Ioan S. Ioesep, Rosalia S. Iosep, Axenia V. Simionescu, Dimitriu Pircu, Gavril Căilean, Constantin S. Istrati, Catrina D. Simionescu, Parasca M. Istrati, Catrina I. Ciosnariu, Nistor A. Iosep, Domnica G. Lucan, Paraschiva Ungurean, Parasca C. Istrati, Anița Șt. Lucan, Nastasia I. Iosep, Anița Șt. Bosancu, Niță Șt. Ilie, Nastasia Mândrilă, Maria N. Calinescu și Nastasia N. Nedeloi[2].
Prima bibliotecă din Vama, cabinetul de lectură „Stâlpul lui Vodă” s-a înființat, în anul 1895, în casa parohială romano-catolică, cu 157 membri, 97 cărți, 6 abonamente la gazete și cu o avere de 31 florini și 56 creițari. Președinte al cabinetului de lectură era George Boca, secondat de vicepreședintele Petru Colesniuc și de secretarul Ioan Vărzaru.
În 1895, Vama avea 3.582 locuitori, păstoriți întru ortodoxie de preoții Nicolai Lomicovschi și Emilian Dan, cantori bisericești fiind Nicolai Lucan și Ștefan Hurjui. Primarul comunei era Ioan Ciosnariu, iar la catedră oficiau învățătorii Vasile Badale și Regina Frenkel.
În 7 aprilie 1902, s-a înființat banca raiffeisiană din Vama, sub directoriatul preotului Constantin Lupașcu, secondat de vicedirectorul Nicolai Lucan și de membrii comitetului de conducere, Gheorghe Lucan, Vasile a Petre Iosep și Ioan Faraon.
„Azi, Vama are vreo 3.000 de Români și atâția Evrei câți trebuie pentru a face o impresie curat evreiască acelui ce străbate numai acest sat, care e, de departe, un târgușor, unde țerănimea vine pentru târguieli și beții. Sabășul va scoate îndată la iveală și la plimbare pe toți acești stăpâni ai vechii „vămi” câmpulungene, oameni înfloriți, grași în burtă, mulțămiți, care-și cântă în minte, clătinând picioarele în cadență. De toți însă, acești oaspeți aduși de mâna Austriei n-ar mai fi mai mult decât trei sute, cari au însă cele mai bune locuri și numai pe stradă…[3]
Înapoi, spre Vama, printre cârciumile unde băciuiesc aceiași oaspeți pe cari i-am găsit la sosire. Se plătesc doi stâlpi de drum la doi Jidani, pe care-i îndemn să învețe românește în țara Românilor. Unul, un copil, râde, iar celălalt, bătrân habotnic, mugește înaintea ofensei ce i-am făcut și pleacă scuturându-și de mânie perciunii albi.
Cutreier Vama în lung, printre multele cârciumi murdare. Mi-e silă să iau un păhar de apă și merg să-l cer la preotul român de la biserica de lemn, în casa căruia mirosul de cozonaci proaspeți se înalță prevestitor al Paștilor. Pe lângă „stâlpul lui Vodă”, ridicându-se ca un mormânt turcesc într-un cimitir părăsit și pângărit, apuc pe vechea „cale împărătească”, ce duce, strecurându-se printre munți, spre intrarea bistrițeană a Ardealului”[4].
[1]GAZETA BUCOVINEI, Nr. 42 și 43/1891, p. 7
[2]GAZETA BUCOVINEI, Nr. 23/1896, p. 3
[3]NICOLAE IORGA, Neamul românesc în Bucovina, București 1905, p. 61
[4]Ibidem, p. 66