VAMA (IV). În 1886, școala din Vama era frecventată de 180 copii, dintre care doar 40 de altă naționalitate decât cea română, în 1885 numărul școlarilor fiind doar de 80 băieți. Meritul pentru sporirea dragostei de învățătură aparținea învățătorului Albie, dar și prefectului districtual Ortynski[1].
În 10 iulie 1887, prințul de coroană Rudolf a trecut prin Vama, venind dinspre Gura Humorului (după o vizită la Rădăuți) și îndreptându-se spre Câmpulung. „Pe toată calea până la Câmpulung erau ridicate arcuri de triumf (unul în Delniță, al doilea la baia din Vama, iar al treilea și cel mai frumos în mijlocul comunei, între casa comunală și biserică). Original era arcul din Vama, în care se aflau, la dreapta și stânga, câte o cameră mică și, când trecu Alteța Sa Imperială, se deschiseră ușile camerelor și din ele ieșiră, la dreapta, un flăcău, iar la stânga – o fată de o frumusețe rară (a locuitorului Georgie Hutu), îmbrăcați în costumul pitoresc național, și se închinară Alteței Sale. Alteța Sa Imperială era surprinsă de frumusețea tinerilor și saluta, surâzând, în dreapta și în stânga, petrecut fiind de entuziastele strigări ale poporului adunat”.
Cu ocazia vizitei lui Rudolf, evreii vămeni, care își aveau casele și dughenile la strada principală, au manifestat o atitudine pro-românească, explicată, sugestiv, unui redactor de la „Revista Politică”: „Noi trăim aici împreună cu poporul român și, dacă n-ar fi poporul… nici noi nu am avea ce căuta aici”.
Din data de 1 februarie 1888, prin Vama au început să circule ocazional trenurile, iar din 1 mai, de câte două ori pe zi tur-retur. În 24 iunie, a trecut prin Vama, cu trenul, arhiducele Rainer, care inspectase milițiile din Cernăuți și Suceava.
În 7 august 1888, după o secetă lungă, a venit o furtună, care a pricinuit mari pagube vămenilor. „Ploând necontenit 36 de ore, au crescut râurile peste tot. Cu deosebită, însă, au crescut râurile Moldova și Moldovița, care înconjură comuna Vama. De râul Moldova nu-și mai aduc oamenii din Vama aminte că ar fi fost, vreodată, atât de mare. Râul Moldovița a fost, însă, tot așa de mare, înainte cu 38 de ani (deci, în 1850 – n.r.), când l-a luat apa pe tatăl domnului protopresviter actual al Sucevei, Mandașevschi.
La Secătura, la capătul Vamei de sus, unde trece calea ferată spre Prisaca (Eisenau), s-a făcut, cu ocazia construirii căii ferate între Hatna și între Câmpulung, un pod peste Moldova și o hatie (un dig) de peatră. Această hatie a silit, până într-a 9 August, la 10 ore înainte de masă, să treacă apa Moldovei numai pe sub pod. Aducând, însă, puhoiul mulțime de lemne, s-au oprit acestea în pod și așa s-a format, înaintea podului și înaintea hatiei, un ostrov mare. La 10 ore, a sfărmat apa Moldovei hatia (digul) și, astfeliu, s-a revărsat apa grozav de fioroasă peste o mare parte a comunei Vama. Deodată, văzură peste o sută de gospodari, mai toți Români, realitățile și grădinile lor în mijlocul undelor furioase… Paguba bieților locuitori este de tot mare și posiția lor de tot deplorabilă…
Și drumul căii ferate a pătimit foarte mult, cu ocasia acestei inundări. În Vama e cu totul distrus, în lungime de 2 chilometri, adecă atât cât cuprinde în lungime terenul unde a fost inundarea”.
Spre sfârșitul anului 1888, „Comitetul comunal din Vama a dăruit, cu ocazia jubileului de 40 de ani dela suirea pe tron a Maestății Sale Francisc Iosif I, în scopul ajutorării copiilor sărmani, care îmblă la școala poporală din loc, suma de 50 florini. Iară domnii și doamnele ale căror nume urmează au solvit, spre același scop, oferte de bani gata: Agripina Dan, E. Mailer, V. Badale, Niculai Lucan (cantor bisericesc), Regina Frenkel (învățătoare), Ștefan Hurjui (cantor), Gheorghe Andrușcă, Abraham Ebner (negustor), Chaim David, Zeida Schwartz, Israel Hutman”.
O listă de subscripție pentru zidirea bisericii orientale din Cacica, întocmită, în iunie 1891, de „Emilian DAN, preot ajutătoriu în Vamă” și preoteasa Agripina DAN, menționează, printre familiile comunei, pe: Nistor PREOTESCU, Ion ISTRATI, Rosalia SPIRAC, Ilie ȚEBREAN, Nistor CIOSNARIU alui Costan, Vasile RUSU, Safta ILIE, Ilie FARAON, Petru BALTAG, Ion MOROȘAN, Ion CIOCAN, Simion DASCALIUC, Ion BALTAG, Maria LUPAȘCU, Dimitrie ACSENTI, Teodor VICOVEANU, Gheorgi alui Acsenti BOLMOȘ, Parasca LEONTIEȘ, Ion LUPAȘCU, Costan FARAON, Ion alui Petru IOSEP, Ioana CALINESCU, Ecaterina TÂMPESCU, Parasca CONDREA și Petru MIHALACHI[2].
[1]REVISTA POLITICĂ, Anul I, Nr. 13, decembrie 1886, p. 4
[2]GAZETA BUCOVINEI, Nr. 28/1891, p. 4