Antrenarea în activități conduce la dezvoltare bio-psiho-socială și reduce riscul apariție conduitelor deviante. Studiile de specialitate au demonstrat că acei copii antrenați încă de mici în diferite activități practice, educative, ludice, creative dar și atractive au un risc foarte scăzut de a dobândi tulburări de comportament. Folosirea diferitelor obiecte, antrenarea mușchilor în exerciții exteriorizează energia negativă, permite copiilor să își transfere anxietățile, fricile, fanteziile asupra obiectelor.
Prin folosirea mâinilor, picioarelor, corpului, intelectului, personalității copilul își va canaliza energia spre activități constructive și formative care vor conduce la formarea deprinderilor de autoservire, autoîngrijire, de comunicare, dezvoltă autonomia personală, îl socializează.
Activitățile ludice, esențiale
Absența activităților poate determina întârziere de dezvoltare psiho-motrică și intelectuală, anxietate sporită, lipsă de încredere în sine, dificultăți de comunicare, teama de a fi respins, nedorit, inactivitate, neimplicare, tulburări de voință, apatie, iritabilitate, nervozitate, ostilitate, labilitate emoțională, neîncredere în cei din jur – toate acestea creând un teren prielnic dezvoltării unor atitudini și comportamente deviante.
Dacă la vârstele mici esențială este joaca, activitatea ludică, treptat pentru a se dezvolta normal, echilibrat și eficient copilul va fi antrenat și în alte tipuri de activități, care este recomandat, cât este posibil, să aibă tot note ludice. Activitatea presupune comunicare, interacțiune, apropiere, explorare – prin care se dezvoltă deprinderile primare ale copilului. Activitatea în grup, colectivă facilitează socializarea, dezvoltă abilitățile de comunicare. Este un bun mijloc de a cultiva liber și dezinteresat relațiile cu ceilalți și de a învăța regulile sociale ale conviețuirii. Activitatea ludică, artistică, sportivă, de învățare școlară presupune o angajare totală a copilului, un consum deosebit de energie, determină încredere și autocontrol, dezvoltă echilibrul și mișcările de coordonare, previne apariția atitudinilor de ostilitate față de ceilalți și față de sine , reduce sau anulează tendințele de apariție a ideației sau tentativelor suicidare.
Care este cauza principală a apariției comportamentului deviant la copii și adolescenți?
Răspunsul este foarte simplu. Copilul nu-și poate valorifica potențialul natural de dezvoltare, aptitudinile, nu-și poate elibera energia, nu-și găsește echilibrul și starea de normalitate, de bine, de afirmare în familie prin activități formative, pozitive în cadrul normal, domestic de viața și apelează în mod gradual, uneori involuntar, la activități, grupuri, soluții deviante care pe moment îi pot asigura o stimă de sine ridicată, false oportunități de afirmare, satisfacții de moment.
Însă, dacă părinții reușesc să asigure un mediu de viață în care copilul se simte valorificat, foarte probabil acesta va evita soluția deviantă.
Să asigurăm copiilor condiții de învățare, joacă și manifestare a aptitudinilor !
În concluzie, ca părinți trebuie să ne preocupăm de condițiile de viață, de învățare și de joacă ale copilului. Nu este indicat să lăsăm ca lucrurile să decurgă de la sine. La vârste foarte fragede este bine că minorul să fie stimulat prin ambienturi agreabile, prin culorii vii, pozitive și relaxante, mișcare, fețe zâmbitoarea și multă, foarte multă comunicare, vorbire. Pentru ca un copil să spună pentru prima dată cuvântul mama este necesar să-l audă de multe mii de ori, începând chiar din prima lună de viață. Nu trebuie să ne fie indiferent dacă va începe să vorbească de la nouă luni sau de la un an și jumătate.
De la doi-trei ani este recomandat ca spațiul de viață al copilului să fie plin de păpuși, cuburi, jucării cu roți, jucării demontabile, jucării muzicale sau modelabile.
(Lucrătorii Direcției de Protecția Copilului au întâlnit situații în care în case cu patru-cinci copii nu exista nici o jucărie, se invoca sărăcia, dar casa era plină de DVD-uri, casetofoane, televizoare și ale obiecte de „joacă” pentru părinți).
Cu cât copilul crește gradul de complexitate al activităților, instrumentelor ludice și de dezvoltare va spori. Va trebui să apară în casă cărți cu ilustrate, de povești, de completat, caiete, instrumente de colorat, instrumente muzicale mai complexe, articole sportive, etc.
După intrarea copilului la școală este preferabil, în limita posibilităților, ca elevul să aibă un birou propriu, calculator, cameră personală.
Lista poate continua. Cu cât va fi mai lungă, atât în obiecte cât și în activități, cu atât oferim mai multe șanse copilului nostru de a se dezvolta fizic, psihic și social, de a avea performanțe școlare, de a se integra social, de a evita apariția atitudinilor și conduitelor deviante.
Psiholog Petru ȘTEFĂROI,
DGASPC Suceava
