Valoarea și mântuirea sufletului

Marcu 10:32-45 „Și erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Iisus mergea înaintea lor. Și ei erau uimiți și cei ce mergeau dupăEl se temeau. Și luând la Sine, iarăși, pe cei doisprezece, a început săle spunăce aveau săI se întâmple: Că, iată, ne suim la Ierusalim și Fiul Omului va fi predat arhiereilor și cărturarilor; și-L vor osândi la moarte și-L vor da în mâna păgânilor. Și-L vor batjocori și-L vor scuipa și-L vor biciui și-L vor omorî, dar dupătrei zile va învia. Și au venit la El Iacov și Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învățătorule, voim săne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis: Ce voiți săvăfac? Iar ei I-au zis: Dă-ne nouăsăședem unul de-a dreapta Ta, și altul de-a stânga Ta, întru slava Ta. Dar Iisus le-a răspuns: Nu știți ce cereți! Puteți săbeți paharul pe care îl beau Eu sau săvăbotezați cu botezul cu care Măbotez Eu? Iar ei I-au zis: Putem. Și Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veți bea, și cu botezul cu care Eu măbotez văveți boteza. Dar a ședea de-a dreapta Mea, sau de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit. Și auzind cei zece, au început a se mânia pe Iacov și pe Ioan. Și Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: Știți căcei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele și cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu trebuie săfie așa, ci care va vrea săfie mare între voi, săfie slujitor al vostru. Și care va vrea săfie întâi între voi, săfie tuturor slugă. Căși Fiul Omului n-a venit ca săI se slujească, ci ca El săslujeascăși să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți”.
Am ajuns și în a cincea Duminică din Postul cel mare, fără să înțelegem când. Biserica cinstește duminică și memoria Sfintei Maria Egipteanca. Sfânta Maria Egipteanca este marele suflet care a lăsat toate în grija legilor și după ce a lăsat pe toate pentru Hristos a strălucit. Și au rânduit Părinții Bisericii în a cincea Duminică a Postului să se sărbătorească, când se termină și cele patruzeci de zile de post și pătrundem în Săptămâna Patimilor, ca să pregătim și noi nepăsările și extenuările cu pocăință și cu asceză, cu încercare și iubire să ne închinăm și noi Sfintei Răstigniri a Domnului nostru din Vinerea cea mare și după aceea, să-L vedem Înviat.
Vestirea patimilor Sale și cererea fiilor lui Zevedeu
Evanghelia Duminicii se referă la un caz minunat. Iisus a urcat, urcă întreg la Ierusalim, ca să pătimească și îi informează pe ucenicii Lui despre aceasta. Și acum îi informează și mai mult. Le descoperă lucrurile în mod mai clar. Așa este tactica și practica Domnului nostru. Și le-a spus că va intra în Ierusalim și acolo Îl vor batjocori, Îl vor chinui, Îl vor răstigni, va suferi și se va îngropa, dar că a treia zi va învia. Apostolii au uitat toate cele dinainte și au rămas cu gândul la înviere. Așa cum și noi vrem toate pregătite, să le facă cineva și după aceasta să ne desfătăm de ele. Și nu numai aceasta, ci vin la Domnul Iacov și Ioan, fiii lui Zevedeu, care au cerut de la Hristos să stea în Împărăția Sa, unul de-a dreapta și altul de-a stânga.
Nu știți ce cereți!
Apostolii, precum și iudeii ce au rămas, au așteptat pe Hristos ca stăpânul universului și Mesia, să îi salveze din mâna romanilor și să instaureze stăpânirea iudaică, să facă pacea universală. Și Iisus le spune: „Nu știți ce cereți. Aceste locuri sunt pregătite de Tatăl meu. Și aceste locuri sunt date pe baza virtuții fiecăruia. Eu, care sunt Judecătorul cel drept, nu fac vreo favoare nimănui, nici ucenicilor mei. Dacă le meritați, le veți avea”. Însă aceste două locuri nu le-au primit Apostolii. Le-au ocupat doi mari [Sfinți] ai Bisericii: Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul.
Și după ce i-a întrebat, dacă sunt pregătiți să moară, i-au spus lui Iisus: „Da”. Și acest fapt este bun. În continuare i-a luat mai aproape pe toți Ucenicii Săi, fără să certe pe cei doi și le-a spus că: „Știți căcei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele și cei mai mari ai lor le stăpânesc”. Le vedem pe acestea, de altfel și astăzi. „Eu, însă spun nu. Cel ce vrea să fie mare, să fie cel mai mic. Și eu am venit pe pământ, nu ca să mă slujească cineva, ci ca să slujesc”. Și vedem pe Hristos, la Cina cea de Taină, ca spală picioarele Ucenicilor. Nicăieri nu se referă Evanghelia, că I-au spălat aceia sau alții picioarele Domnului.
Foarte mare este valoarea sufletului
Dacă mai marii lumii ar face ceea ce Hristos a făcut, pământul ar fi „Împărăția cerului”. Acest lucru este foarte important. Dar astăzi ce fac mai marii lumii? Jertfesc oamenii. Iisus a venit să se jertfească pe Sine, și și-a dat sufletul Său eliberând întreaga lume, așadar obiect de schimb pentru mântuirea oamenilor. Și valoarea sufletului nostru se vede din obiectul de schimb pe care l-a dat Hristos, din Sângele Său. Foarte mare este valoarea sufletului. Pentru aceasta să avem grijă, cât putem și să stăm alături de Hristos, chiar de am avea și păcate, precum Sfânta Maria Egipteanca. Să stăm în apropierea Domnului, în pace și pocăință, și Acela are pentru noi și pentru întreaga lume darul Său.
(traducere din neo-greacă de Alexandru PRELIPCEAN, după: Arhim. Ananias Koustenis, To kirigma tis Kiriakis, tom. A: Triodio-Pentakostario, Ekd. Akti, Leukosia, 2009, pp. 89-93, predica: „Haksia kai i sotiria tis psihis”. Menționăm că ideile pasajelor sunt inserate de traducător)