VALOAREA MORALĂ A SFINTELOR TAINE

După învățătura ortodoxă, mântuirea nu e o transformare magică a creștinului prin harul divin, ci este rezultatul conlucrării continue a acestuia cu harul, căreia îi urmeză o transformare, o înnoire a întregii lui ființe. Mântuirea înseamnă mai întâi eliberarea sau slobozirea omului din robia păcatului prin Taina Sfântului Botez, iar apoi o continuă ascensiune a creștinului pe calea desăvârșirii, cu ajutorul mijloacelor pe care i le pune la dispoziție Sfânta Biserică. De aceea Sf. Apostol Pavel dă îndemn filipenilor: > (Filip. 2, 12).
Deci cu toate că primul pas pentru îndreptarea omului îl face Dumnezeu prin harul Sau, înnoirea morală a credinciosului nu se realizează în mod necesar nici în chip magic înăuntrul lui, ci numai printr-o acțiune comună dintre harul divin și activitatea liberă a omului. În această împreună-lucrare, din partea lui Dumnezeu este absolut necesar harul, care face începutul mântuirii, iar din partea creștinului, credința și faptele bune (cf. Rom. 3, 24; Efes. 2,5; Fapte 15, 11 s.a.), ceea ce rezultă clar din cuvintele Sf. Apostol Pavel: > (Efes. 2, 8), iar în alt loc: > (Filipeni 2, 12).
Harul divin pierdut prin păcatul strămoșesc a fost redobândit prin jertfa de pe cruce a Mântuitorului, de aceea Sfinții Părinți spun că el este puterea sau energia dumnezeiască care izvorăște din jertfa de pe cruce a Mântuitorului și care îndreptează și sfințește pe credincioși.
Dar această putere nu lucrează în mod nemijlocit asupra celor ce cred, ci este legată de anumite semne și lucrări văzute, care sunt organe purtătoare sau transmițătoare ale harului, deci sunt mijloace de mântuire și sfințire a credincioșilor; acestea sunt: cuvântul lui Dumnezeu și Sfintele Taine. Dar în timp ce cuvântul lui Dumnezeu nu împărtășește harul divin în mod necesar, deoarece rodirea lui fie la renaștere, fie la sfințirea credinciosului, este în funcție de anumite condiții subiective ale celui ce crede (acceptare liberă a cuvântului, credința neîndoielnică în el, colaborare cu cuvântul), Sfintele Taine sânt mijloace care împărtășesc harul divin în mod real și necesar.
– Sfintele Taine și importanța lor în viața creștină
Sfintele Taine sunt lucrări văzute, instituite de Mântuitorul Hristos și încredințate Sfintei Sale Biserici, prin care se împărtășește creștinilor harul cel nevăzut al Duhului Sfânt, scopul lor fiind mântuirea și sfințirea credincioșilor.
Cu toate că de Sfintele Taine se ocupă în mod special Dogmatica, de ele se ocupă și Morala, deoarece au o importanță și o valoare deosebită în viața credincioșilor. Marele teolog din veacul XIV, Nicolae Cabasilă, în cartea sa > arată influența pe care o au Sfintele Taine (îndeosebi a Botezului, Mirungerii și Euharistiei) asupra vieții morale a creștinului, transformându-l și ridicându-l la o nouă viață: viața în Hristos.
Prin harul pe care-l revarsă asupra credincioșilor care se împărtășesc cu ele, Sfintele Taine au o importanță multiplă în viața acestora. În primul rând, prin faptul că harul divin înnoiește, creează din nou ființa credinciosului, din rob al păcatului făcându-l o făptură nouă în Hristos, conferindu-i acestuia forte morale deosebite, care îl fac capabil de o nouă viață morală. Față de omul aflat în robia păcatului, care recunoaște: > (Rom. 7, 19), creștinul reînnoit prin har poate spune: > (Filip 4, 13).
În al doilea rând, dacă creștinul a devenit prin har o făptură nouă în Hristos (II Cor. 5, 17; Gal. 6, 15) el dobândește nu numai posibilitatea, ci în același timp și obligația de a duce o viață nouă, punând în acțiune forțele lui morale reînnoite. În acest sens, Sf. Apostol Pavel dă îndemn galatenilor: > (Gal. 5, 25).
În al treilea rând, Sfintele Taine au o importanță deosebită pentru viața creștinilor deoarece atât săvârșirea cât și primirea lor pretind de la săvârșitor și primitor împlinirea anumitor condiții morale, prin aceasta stimulându-se efortul de ridicare morală a vieții creștinului. Căci atât înainte, cât și după săvârșirea și primirea lor, atât săvârșitorul cât și primitorul trebuie să aibă o pregătire corespunzătoare atât trupească, cât și sufletească. Așadar, chiar și numai din acest motiv, influența lor psihologică va avea urmări pozitive în viața morală a credincioșilor. În acest sens Sf. Apostol Pavel atrage atenția corintenilor: > (I Cir. 11, 28-29).