VALEVA (I). În 6 iulie 1413, Alexandru cel Bun întărea soacrei sale, Anastasia, satul Coțmanul Mare, cu toate cătunele ce țin de el, „până sub satul Valeva, apoi spre Valeva, până la pădurea care se cheamă Dumbrava”, sate care, după moartea Anastasiei, urmau să revină Episcopiei de Rădăuți.
În 26 august 1503, Ștefan cel Mare întărește Episcopiei de Rădăuți satul Coțmanul Mare, „cu toate cătunele sale: Gavrilăuți și Hliviștea, Davidăuți și Sadcău, Clivodinul, Bludva, Suhoverhul, Ceaplinții și Valeva”.
Exista, totuși, și o obște răzeșească la Valeva, care se afirmă în spațiul nordului Moldovei după anul 1600, an în care Varvara, văduva lui Ihnatco de Valeva, vindea partea ei de moșie din satul Iujineț.
În 8 august 1629, pentru că i „s-a întâmplat și am omorât pe Gheorghe Turcul, sluga Ghenghei, mare vornic de țara de gios”, Costin de Lențești, fiul lui Gherman și al Aniții, nepoata Mândrii, dă ocina lui din Valeva, „care a fost hotărâtă despre ceilalți răzeși, de Goian de Jadova, Coste de Lucavăț și Vidrașcu, împreună cu heleșteul și cu câmpul, anume jumătate din a treia parte de sat Valeva”, lui Mateiaș Stârce, mare vornic, iar cu cei 40 zloți obținuți pe moșie își răscumpără capul.
În 4 august 1645, Isac de Valeva vindea lui Mateiaș Stârce a treia parte a satului și a moșiei Valeva.
În 4 martie 1652, se împart moșiile răposatului Gavrilaș Mateiaș între copii lui, Ieremie, Ileana comisoaia și Alexandra vorniceasa. „Partea lui Ierimie a fost… jumătate sat Valeva”.
În 12 august 1654, Valeva trece la Iordache Cantacuzino, ginerele lui Mateiaș Stârce.
Vistierul Neculce, tatăl cronicarului Ion Neculce, s-a căsătorit, în anul 1670, cu Catrina, fiica boierului Iordache Cantacuzino, unul dintre cei mai bogați boieri din Moldova secolului al XVII-lea. Ca zestre de nuntă, Catrina a primit 21 moșii, printre care și câteva sate din nordul Moldovei (Boian, Cernăuca, Valeva, Chisălău, Pohorlăuți, Prelipcea, Bocicăuți, Grozinți, Vasileuți, a patra parte din satul Lehăcenii Teutului).
În 20 aprilie 1740, Grigori Ghica Vodă trimitea pe Șerban Flondor medelnicer și pe postelnicul Iuon Stârcea de Tărnauca „să meargă la câteva moșii din ținutul Cernăuți ale lui Ion Niculcea biv vel vornic, anume la Chiseleu, Valeva și Prilipcea, și, strângând oameni buni, megieși și răzeși de prin prejur, să cerceteze cu deamăruntul dresele ce vor arăta și, pe mărturiile oamenilor buni, cu toată dreptatea să judece”.
În 30 august 1725, Racoviță Vodă întărea lui Gligoraș Păunel părți din satul Valeva, care pot fi identificate după declarația lui Păunel, în fața Divanului Domnesc, din 22 septembrie 1747, Păunel susținând că stăpânește „a treia parte de sat Valova și mai are aici o moară, ce e parte de cumpărătură, și astfel era să stăpânească acel sat Valova în două cu dumnealui Gavril Niculcea, (care) îl împresoară, stăpânind două părți, lăsându-i numai o parte”. Cercetările se finalizează în 3 iunie 1751, cu concluzia că Toader, fiul lui Gligoraș Păunel, este stăpân peste a treia parte a satului Valeva, celelalte două părți fiind ale lui Gavril Neculce.
