Valaam – „Athos-ul Nordului”

În nordul extrem al Rusiei, mai exact în partea de nord-vest a lacului Ladoga, se află arhipelagul Valaam. Înconjurată de aproape cincizeci de insule mai mici și acoperita de păduri de conifere, principala insulă, Valaam, ce dă și numele arhipelagului, este una din cele mai interesante zone din punct de vedere natural, cultural și istoric ale nordului Rusiei. O legendă spune că, în urmă cu mult timp, ar fi existat aici un uriaș altar, unde se făceau sacrificii pentru zeii păgâni. În misiunea sa de răspândire a creștinismului sfântul apostol Andrei, mergând și predicând în Sciția Mare, a ajuns până la Novgorod, iar de acolo a traversat și pe insula Valaam, unde a distrus locul păgân de jertfă, ridicând în schimb o cruce de piatră, care se vede până astăzi. Înainte de a pleca, apostolul a profețit că această insulă va avea un mare viitor. Profeția sa avea să se împlinească, dacă avem în vedere că viața monahală ce s-a dezvoltat aici, încă înainte de creștinarea oficială a rușilor, avea să-i dea insulei Valaam supranumele de „Athos-ul Nordului”.
Prima mănăstire, cu hramul „Schimbarea la Față”, menționată aici încă din anul 960, a fost înființată de doi monahi veniți din Răsărit, Sfântul Serghie și Sfântul Gherman făcătorul de minuni. Moaștele acestor sfinți se găsesc astăzi în bogatul relicvar al bisericii mănăstirii. Ctitoria lor avea să aibă o influență și o semnificație spirituală remarcabilă în istoria Rusiei și a monahismului ortodox în general. Și această faimă a avut-o nu numai datorită faptului că ea a constituit un bastion al orașului Novgorod pentru invadatorii suedezi din nord, ci și pentru că aici s-au format sau și-au depus voturile numeroși monahi ce au devenit sfinți cunoscuți ai întregii Biserici ortodoxe. Este de ajuns să amintim în acest sens pe Sfântul Gherman de Alaska, primul sfânt ortodox al Americii de Nord, care a dus Ortodoxia pe continentul american în secolul al XVIII-lea, sau pe Sfântul Antipa de la Valaam, unul din cei mai iubiți sfinți ai mănăstirii, care nu este altul decât Cuviosul Antipa de la Calapodești, monah român, ce a viețuit aici în secolul al XVIII-lea și care este prăznuit de Biserica Ortodoxă Română pe 10 ianuarie.
De altfel, regulile monahale ale mănăstirii din Valaam, neschimbate de la înființare până azi, sunt recunoscute de monahii ortodocși înșiși ca extrem de aspre. În timpul perioadei sovietice viața monahală de pe insulă a avut mult de suferit, iar astăzi se încearcă refacerea ei. De aceea, din 1991, mănăstirea și schiturile de aici se află sub supravegherea directă a Patriarhiei Bisericii Ortodoxe a Rusiei.
Arhitectonic, bisericile schiturilor de aici aparțin unor epoci diferite, îmbinând elementele clasice cu cele ale stilului rusesc, iar chiliile sunt mici cabane din lemn sau peșteri, aliate în colțuri retrase ale insulei. Semnificativ este că denumirile multor locuri de aici au o rezonanță biblică, istoria lor fiind deseori legată de viața sfinților și monahilor de aici.
Spiritul insulei Valaam și al vieții monahale ce a luat naștere aici, acum mai bine de o mie de ani, atrage anual mulți pelerinii ortodocși din diferite părți alte lumii, ce încearcă, în mod tainic, să-i retrăiască istoria sfântă și să calce pe cărările unde odinioară mergeau apostolul Andrei și sfinții monahi ce au trăit și s-au format aici.