Moto:
”Au fost în fruntea țării noastre unii răi, dar au venit după ei alții și mai răi și le-au făcut bun renume celor de întâi”. Procopius din Cesareea
Pe data de 12 februarie 2025, președintele Klaus Werner Johannis a părăsit definitiv Palatul Cotroceni și românii au răsuflat ușurați, sperând că cel care va veni la conducerea țării nu poate fi mai rău decât belferul care a personificat, timp de zece ani, în stil fanariot, nepăsarea, aroganța și disprețul față de poporul care l-a ales. Iluzie ratată și nimic altceva.
Nu au trecut nici o sută de zile de când noul președinte, Nicușor Dan, a preluat prerogativele de șef al statului și deziluziile curg puhoi, ca apele revărsate peste gospodăriile oamenilor din Broșteni. Apropo de Broșteni. Natura dezlănțuită a secerat viețile a trei ființe umane, a distrus sute de case și kilometri întregi de drumuri, zeci de poduri și podețe, a produs uriașe pagube materiale, aducând o întreagă comunitate de români „pe culmile disperării”.
În mod firesc, orice conducător de țară responsabil nu putea rămâne impasibil față de suferința celor ce l-au votat. Cobora în mijlocul oamenilor, își exprima solidaritatea, căuta soluții pentru a le alina suferința, le da încredere și curaj, făcându-i să înțeleagă că nu sunt lăsați în voia sorții. Președintele Nicușor Dan a picat cu brio primul examen al omeniei. A tratat cu o nepăsare suverană, ca pe un fapt divers, calamitățile din județele Moldovei, dovedind că are sufletul la fel de sterp ca predecesorul său. Important este că nevolnicia acestuia a fost estompată de vrednicia președintelui Consiliului Județean Suceava. Făcând proba unui înalt spirit civic, tânărul bucovinean Gheorghe Șoldan s-a alăturat, din primele ore ale dezastrului oamenilor năpăstuiți, mobilizând, cu multă energie, pricepere și voință, nemăsurate resurse materiale și umane pentru a stăvili și apoi îndepărta consecințele inundațiilor catastrofale. Lideri de acest calibru moral merită să ocupe cele mai înalte demnități în stat și sunt convins că omul nostru din Cajvana ar putea fi oricând peste nivelul lui Nicușor Dan, deși, fizic, amândoi sunt de aceeași statură. Timpul lucrează în favoarea lui…
În disprețul celor mai elementare norme de curtoazie, Nicușor Dan nu s-a învrednicit să participe la funeraliile de stat organizate în onoarea fostului președinte Ion Iliescu, dovedind că nu este cu nimic mai breaz decât trufașul debitor la ANAF, Klaus Werner Johannis, care, la rândul său, a sfidat, prin absență nemotivată, evenimentul. Oricât de aprige ar fi disputele politice în Statele Unite ale Americii, președinții în viață îi conduc solemn și necondiționat la mormânt pe colegii lor dispăruți, elogiindu-le personalitatea și contribuția adusă la ridicarea măreței SUA. Noblesse oblige este deviza aristocraților, pe când cei cu suflete plebee rămân înțărcuiți în bălăriile ranchiunei și aroganței tâmpe.
Nu trebuie să fii psiholog ca să-ți dai seama că Nicușor Dan are un beteșug, probabil nativ, care nu îl recomandă pentru o funcție ce presupune munca permanentă cu oamenii și cu atât mai puțin pentru aceea de președinte al unei țări. Omul este a-social. În fața mulțimii se simte inconfortabil, timorat, stingher. De aceea evită, pe cât posibil, să participe la evenimente de amploare, cum au fost, spre exemplu, ceremoniile grandioase organizate pe data de 15 august ac., cu prilejul „Zilei marinei”.
Comentatorii posturilor de televiziune numeau „absență istorică” lipsa acestuia de la manifestările forțelor militare maritime într-o zi de mare sărbătoare. Această comportare stranie îi face „un bun renume” lui Klaus Werner Johannis, care, în cei zece ani cât a fost președinte, nu a lipsit niciodată de la ceremoniile fastuoase ale marinarilor români.
În această vară fierbinte, România traversează una dintre cele mai dificile perioade, fiind bântuită de norii negri ai unei crize ce afectează, fără îndurare, toate sferele vieții politice, economice și sociale. Coaliția partidelor aflate la guvernare funcționează sincopat, scârțâind din toate încheieturile, bugetul țării stă să atingă limitele colapsului, iar populația sărăcită, împovărată de impozite, taxe și creșteri aberante de prețuri, își exprimă tot mai frecvent nemulțumirile în stradă.
Pe plan extern, apele sunt la fel de tulburi. În cancelariile statelor europene și nu doar ale lor se configurează decizii ce privesc viitorul întregii planete. Din păcate, reprezentanții țării noastre nu ocupă decât antecamerele saloanelor în care se discută și aprobă documente ce vor viza și soarta României.
Sumar, aceasta este imaginea, la zi, a țării care în primăvara anului curent l-a ales președinte pe Nicușor Dan. Se spune că o nenorocire nu vine niciodată singură. Odată cu criza profundă care sufocă România a venit și noul conducător.
Propunându-și, parcă, să-l depășească pe predecesorul său în indolență și lipsă de răspundere față de obligațiile ce-i revin în calitate de președinte, Nicușor Dan s-a grăbit ca numai după câteva săptămâni de activitate la Palatul Cotroceni să plece în concediu, lăsând țara ca pe o oază incendiată la mila hazardului. Și unde se putea distra mai bine decât în Republica Moldova, participând, alături de copii și de partenera sa, la „festivalul zemii”. Rafinate gusturi are intelectualul Nicușor Dan, nimic de zis!
Aflând că este pasionat de evenimente cu specific culinar, cred că ar fi binevenit la noi în Bucovina, unde se organizează anual festivalul păstrăvului și al hribului în comunele Ciocănești și Vama. Intrarea este liberă și masa îmbelșugată, ceea ce în vreme de recesiune înseamnă mult.
Nicușor Dan este al cincilea președinte al României post-decembriste. Odată cu mandatul lui, românii nu mai au pe cine numi: „Prima – Doamnă”. Ar fi necuviincios și chiar ridicol să atribui titlul de „primă parteneră” sau „primă iubită” persoanei pe care domnul președinte a ales-o să-l întovărășească în viață. Pentru a ieși din impas putem recurge la formula folosită de Regele Carol al II-lea, care i se adresa concubinei sale, Elena Lupescu, cu apelativul „Duduia”.
În Iașul frumoasei mele studenții răsunau versurile unui neuitat cântec interpretat de legendara formație „Roșu și Negru”: „Suflet candriu de papugiu / Cine să-l înțeleagă?” Nimic nu i se potrivește mai bine actualului președinte al României decât mesajul acestor versuri.
Dumnezeu cu mila.
