Carevasăzică, după ce făcuse mai mult figurație în această ediție de Liga Campionilor, Ronaldo se trezește și dă 5 cu Bayern în sferturi și încă 3 cu Atletico în semifinală! Ar putea ajunge tot la 5, dacă o mai fi păstrat ceva și pentru retur. Dacă nu, nu-i bai, mai e de jucat și finala. Cu Juve, care n-a lăsat loc de surpriză în Principat, și poate e mai bine așa. Formidabil drumul parcurs de torinezi în ultimul an, în sus și numa’n sus. De la instaurarea unei dominații teoretic nesănătoase pe plan intern, Juve a avansat an de an câte o treaptă și în cupele europene. Dacă ar fi câștigat Liga Europa în 2014, urcușul ar fi părut chiar planificat științific. Atunci, în 2014, Juve a fost eliminată de Benfica în semifinale, într-un final de meci tensionat, cu italienii câutând în van, cu om în plus, golul calificării. Jucau atunci în alb-negru un Vidal sau un Pogba, de care conducătorii n-au ținut cu dinții, asta poate și pentru că jucătorii respectivi aveau gânduri de mărire în altă parte. Într-adevăr, cine credea că Juve ar putea performa și dincolo de cizmă?! Acum doi ani a făcut un pas oarecum neașteptat în finala LC, trecând chiar de Real, cu ajutorul consistent al refuzatului Morata. În finală, Barcelona de atunci a fost o nucă prea tare pentru Juve, dar măcar i-a căzut cu tronc un viitor „refuzat”, Dani Alves. Din aceeași categorie ar putea face parte și un Mandzukic, un Khedira, chiar un Higuain. Una peste alta, o potențială finală Real Madrid – Juventus Torino ar fi una fără favorit cert, adică pasăre rară în ultimii ani. Dacă nu vom înregistra surprize colosale în retur, de asta vom avea parte.
Fiindcă semifinala de Liga Europa dintre Ajax și Lyon a fost devansată, am încă de astăzi prilejul de a-mi exprima încântarea față de acest meci neobșnuit, cu mai multe ocazii de gol decât faulturi! Mi-ar plăcea să văd aceeași plăcere nebună a jocului și la tinerii Viitorului, restul ar trebui să vină de la sine.