„Persoanele audiate la Parchet au declarat că au fost surprinse de atitudinea organului de poliție judiciară, care le-a solicitat să declare nereal o situație de fapt și chiar le-a dictat unele paragrafe ale declarațiilor olografe”.
Citatul nu a fost scris cu graffiti pe pereții vreunui bloc părăsit, ci este un extras dintr-o rezoluție a unui procuror, o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale. Deci un act cât se poate de oficial, în care un procuror, chiar șeful secției de urmărire penală, spune că polițistul le-a cerut oamenilor cărora le lua declarații să scrie lucruri care nu au legătură cu realitatea și, mai mult, chiar le-a dictat ce anume să scrie. Toată povestea este legată de un profesor de înot de la Școala Generală Nr. 3, Cătălin Rădășan. Cu siguranță că profesorul Rădășan a supărat conducerea școlii. Nu știu de ce. Într-o discuție telefonică pe care am avut-o ieri, directoarea școlii, prof. Venera Mariana Rusu, l-a catalogat în fel și chip pe profesorul Rădășan și a precizat că pot să o citez. Deci, dintr-un motiv sau altul, justificat sau nejustificat, profesorul Rădășan deranjează.
Pentru cazuri de acest gen, cred că există reglementări legale. Poate fi discutat în Consiliul Profesoral (ceea ce s-a și întâmplat, dar de abia aseară, după apariția articolului în ziarul nostru), poate fi sancționat de conducerea școlii, de conducerea Inspectoratului Școlar etc. Există, sunt convins, măsuri disciplinare pentru orice fel de abatere. Nu știu care este situația la această școală, vizavi de activitatea profesorului Rădășan, și nici nu mă interesează. Dar de la eventuale sancțiuni, pentru eventuale abateri, până la a încerca să bagi un om în pușcărie e cale lungă.
Nu am nici o probă directă din care să rezulte implicarea directoarei în măsluirea acestui dosar. Doamna directoare a săvârșit doar un abuz, care constă în faptul că a dat ilegal polițistului documente care conțineau date cu caracter personal și pentru care există reglementări privind protecția. O spune chiar procurorul, în rezoluția sa.
În discuția de ieri, doamna directoare a negat că ar fi comis un abuz prin faptul că a dat acele acte polițistului. Am întrebat-o dacă mi-ar da și mie actele respective, în caz că le-aș solicita. Mi-a spus, firesc, că nu. Dar a menționat că polițistul este organ de anchetă. „Și dacă mă îmbrac în polițist mi le dați?”, am întrebat-o. Nu mi-a răspuns. Pentru că probabil știe și dumneaei că dacă polițistul îți bate la ușă și îți cere niște acte nu i le dai, doar pentru că este organ de anchetă. Dacă polițistul vine și îți cere actele de la locuință, că vrea să facă un dosar, nu i le dai doar pentru că este organ de anchetă. În astfel de cazuri, trebuie să existe o solicitare scrisă, în care să se precizeze ce acte se solicită și pentru ce.
Revenind la dosar, în momentul de față este cert faptul că un polițist, comisarul șef Niculai Ilaș, a adunat mai mulți oameni pe care i-a pus să declare că au dat mită profesorului Rădășan. I-a chemat pe oameni duminica la sediul Poliției, mizând probabil pe faptul că erau nerăbdători să plece acasă. Și ca să plece mai repede, le-a dictat ce să scrie. Și ca să plece mai repede acasă, la copii, oamenii, neobișnuiți cu anchetele din sediul Poliției, au scris ce le-a dictat tovarășul polițist. „Tovarășul”, pentru că astfel de practici aduc aminte de anchetele de pe vremea lui Ceaușescu și a lui Gheorghiu Dej. Dacă supărai vreun mahăr al vremii, imediat se identificau doi sau trei martori care declarau ce le spunea tovarășul milițian, astfel încât cel care călca pe bec să fie băgat după gratii.
Afirmațiile din rezoluția procurorului sunt extrem de grave. De aceea, mi se pare absolut normal ca ancheta în acest caz să continue. Să fie luat la bani mărunți polițistul, pentru a se afla ce l-a determinat să întocmească dosarul. De fapt, nu este un dosar, sunt 18, adică atâția părinți câți a considerat polițistul de cuviință să audieze. Curios este, cum a ales polițistul acești părinți. Acești 18 părinți. Le-a visat numele și a mers la doamna directoare să ceară date despre ei? Sunt convins că cineva i-a indicat pe acești părinți. Cine? Asta va trebui să stabilească ancheta.
Dincolo de acest caz, problema este mult mai gravă. Procurorii primesc de la polițiști o mulțime de dosare în care se investighează infracțiunea de dare sau luare de mită. „Dintr-o sută de astfel dosare, dacă ajunge unul în instanță”, spunea un procuror. Infracțiunea respectivă este, în afara flagrantului, extrem de greu de dovedit. Probabil sunt multe dosare realizate de polițiști onești, dar în care nu s-a putut dovedi fapta.
Dar, tare sunt convins că există destule dosare întocmite ca în cazul profesorului Rădășan. Dosare făcute pentru a tracasa un om, la cererea unuia sau altuia, prieten cu polițistul în cauză. Din acest motiv, cred că în cazul profesorului Rădășan, cineva trebuie să plătească. Polițistul, în primul rând, dar și cel sau cei care l-au rugat să facă acest dosar.
