În câteva zile ar trebui să înceapă școlile. Ghiozdane noi, rechizite școlare, miros de cerneală. Unii copii, gâtuiți de emoție, calcă în premieră pragul unei clase. Ei bine, acest moment, de o rară încărcătură de candoare, e pus sub semnul îndoielii. Vor începe pe 15 septembrie școlile? 15 septembrie este o dată calendaristică aproape la fel de stabilă ca 25 decembrie când pică întotdeauna Crăciunul.
Politica, iată, a intrat cu bocancii în viața școlii și a făcut praf și acest moment al debutului anului școlar. Bătălia se poartă deocamdată pe așa-zisa reformă a școlii. Reforma este revendicată de două mari grupări, ambele la putere.
PSD, prin ministrul de resort, numește, cu un anume grad de emfază, reforma învățământului în formula abreviată – Codul Andronescu. Doamna Andronescu este ministrul de resort cotizant la acest partid.
Cealaltă grupare este PD-L, partid ce își revendică și mai apăsat reforma învățământului, pentru că democrații sunt și mai la putere decât PSD-ul. Ei, precum se știe, îl au în vârful Guvernului pe domnul Boc și tot ei îl au deasupra domnului Boc pe domnul Băsescu, emanatul de lux al acestui partid.
Din această gâlceavă dintre cele două grupări, la care se adaugă gâlceava sindicatelor și opiniile, exprimate contradictoriu, ale unor dascăli, se naște un fel de balamuc.
Este coronița de început a anului școlar. Mulți directori de școli spun că politicenii nu ar trebui să-și mai vâre nasul în momentul frumos, unic în felul lui, al debutului de an școlar. Adică politicienii să nu mai vină să-și încerce rețetele de campanie electorală cu prilejul festiv al deschiderii școlii. Dacă prindem politicieni pe aici îi dăm afară pe porți.
Precum se știe, dascălii au devenit neîncrezători în politică pentru că promisa mărire de salarii cu 50 la sută a devenit o vămuire a lefurilor, iar drepturile trâmbițate în campania electorală au devenit sancțiuni.
Începe sau nu școala? Reforma este inițiată de Băsescu sau de PSD, de Andronescu sau de Miclea, consilier prezidențial? Nu este prea clar și nici măcar nu are importanță. Copilașul de șase-șapte ani ieșit de la grădiniță, cu caiețelul neînceput, n-are nici o vină și, slavă Domnului, este departe de a percepe scandalul mizerabilelor dedesubturi politice.
Toamna electorală ne aduce un balamuc generalizat. Dacă, până acum, în ultimii patru-cinci ani, balamucul izbucnea pe tronsoane, de astă dată balamucul este pandemie. Astăzi flama a atins intens magistratura și nu știu câți pompieri politici vor fi în stare să stingă incendiile pe care le-a aprins chiar domnul Băsescu.
De câteva zile asistăm la un scandal de presă. Presa se împarte din ce în e mai apăsat în două tabere : gazetarii pro-președinte și gazetarii anti-președinte. Lucrurile au urcat mercurul într-un termometru pus pe foc după ce a fost difuzată știrea că familia prezidențială, prin fratele Mircea Băsescu și printr-o anumită nepoată în vârstă de 25 de ani, ar poseda o bucată consistentă din portul comercial la Marea Neagră al României. Puștoaica a găzduit, lucru confirmat, contra unor sume consistente, containere conținând explozivi aduși pe căi mai mult sau mai puțin legale, din nu știu ce parte de lume.
Până acum presa se bătea cu puterea. Sarcina presei este să fie în război permanent cu puterea și să o țină în colții ei, că de aceea ziariștii sunt supranumiți câinii de pază ai democrației. De astă dată câinii s-au încăierat între ei. Asistăm la emisiuni în care un gazetar apără necondiționat familia prezidențială, indiferent ce ar face, un alt gazetar o critică, poate la fel de necondiționat. Sloganul „Vă ordon, încăierați-vă!”, „Vă ordon, păruiți-vă!”, este la el acasă. Magistrații se bat cu magistrații, procurorii se bat cu judecătorii, judecătorii cu procurorii, procurorii și judecătorii cu avocații. Între lumea justiției și lumea justițiabililor a fost construită o prăpastie. L-am văzut pe președinte „mediind” o înțelegere în Consiliului Superior al Magistraturii! Te apucă amețeala! Nimeni nu se mai împacă cu nimeni.
În urmă cu câteva zile scandalul în floare era legat de pretenția a 400 de secui de a-și promova imn și parlament. Acești 400 de secui din cei (sic!) 200 câți au fost înregistrați la ultimul recensământ vor să ia o bucată din inima Transilvaniei și s-o care probabil cu geamantanele la Balaton. Tărăboi din nou. Români la arme, ni se fură Transilvania!
Nimic, nimic, nimic despre criză. Se pare că subiectul a murit cu totul. Trei sferturi de milion de șomeri, și cifra crește în continuare, sunt înregistrați în România. Staticieni de meserie spun că numărul șomerilor este mult mai mare pentru că noi nu luăm în evidență mânuitorii de sapă.
Criza a trecut. Criza a fost înlocuită cu balamucul. Românul nu se mai împacă cu românul. Ce s-a petrecut cu noi? Cineva în țară navighează fără probleme pe această mare în convulsie și probabil că a tras și va trage în continuare foloase.
Sloganul electoral al acestei toamne, cel puțin al președintelui în funcție, va fi : „Vă ordon, păruiți-vă!” sau „Vă ordon, încăierați-vă!”. Cu el, președintele actual va birui din nou.
