Vă mulțumesc pentru păcăleală

Alaltăieri, pentru prima dată după foarte multă vreme, îmi propusesem să urmăresc un meci întreg de fotbal pe stadionul la poarta căruia locuiesc: Areni. În ultimii 4-5 ani, cu totul ocazional am mai văzut câte 8-10 minute o dată la câteva etape, din varii motive: fie vinerea sau sâmbăta, la ora meciurilor, mă aflam la pescuit pe Prut, fie, atunci când se juca vinerea, pe la prânz, eu aveam ore la liceu, dar cea mai cinstită explicație dintre toate este că nu mă dau în vânt după meciuri de diviziile C și chiar B, chiar dacă cu inima am fost mereu alături de echipa suceveană, indiferent cum se numea ea. Ei bine, alaltăieri n-am rezistat decât o repriză, până când am înghețat complet. În cele 45 de minute am văzut o echipă, Gaz Metan, relaxată, jucând un fel de fotbal și având vreo 4-5 ocazii, nu extraordinare, dar ocazii și lăsând impresia că poate înscrie fără să forțeze prea tare. Dincolo, la Rapid, am văzut un joc mai bun decât sperasem, cu o așezare în teren corectă, cu multă ambiție dar și cu destule greșeli mărunte, aproape sigur comise din cauza dorinței de a se impune. Totuși, pe ansamblu, Gaz Metan era clar mai bună. Mi-am zis, și am spus-o și celor din jur, că tare mi-aș dori ca Rapid să câștige, numai că nu se întâmpla asta, în primul rând fiindcă adversarii sunt mai buni, dar și pentru că la noi, ca mai mereu, nefiind bani, nimeni n-are interes să ne calificăm: nici oficialitățile, nici conducerea clubului și, nu în ultimul rând, nici antrenorii și jucătorii. Ei bine, am greșit. Chiar grav. Altfel spus, jucătorii, mai ales, sunt cei care m-au păcălit, fapt pentru care le mulțumesc și îi rog să mă păcălească în felul ăsta de cât mai multe ori. Păcăleala supremă ar fi nu să ajungă în finala Cupei, ci să promoveze în Divizia A. Faptul că în etapa trecută n-au putut trece de fosta divizionară A din Năvodari mă cam dezumflase. Dar eliminând acum din Cupă o altă echipă din A, incomparabil mai bună decât Năvodari, reîncălzește speranța. Hai Rapid! Se poate.