Vă invit azi la o înmormântare de lux. Una din istorie. La Iași unde, pe 17 decembrie 1937, a fost petrecut pe lumea cealaltă corneliu șumuleanu. Profesor la facultatea de medicină, legionar de frunte, care și la orele de curs se prezenta cu o zvastică mică la rever. Un ticălos și un jegos de ultimă speță. Obișnuia să termine orele mai devreme cu zece minute, pentru ca – înarmați cu bâte și cuțite – studenții creștini să îi mardească pe cei evrei. Au fost cazuri de studenți care au ieșit din aceste cafteli cu fracturi grave sau chiar cu handicapuri fizice care i-au urmărit toată viața.
Acest șumuleanu a binevoit într-o zi să crape. Singura faptă bună din viața sa. La catafalcul lui a venit corneliu zelea-codreanu cu tot staff-ul. S-a rugat la Isus și la staff-ul lui, deși Isus la origine tot evreu este. A luat apoi cuvântul decanul baroului de avocați, petru pogonat, tatăl actriței Margareta Pogonat. L-a omagiat pe criminal, zicând că uite, creștinătatea pierde un luptător redutabil cu întunericul lui Iuda. Au mai ținut și alții cuvântări care au pupat curul mortăciunii. Cuvântări care au culminat cu cea a lui nicodim, mitropolitul Moldovei și Sucevei. A urmat slujba religioasă, susținută de un ansamblu de 14 popi cu bărbile murdare de borș de găină și de răcituri de porc. Zadarnic efort popesc, pentru că secătura tot în Iad a ajuns.
Să nu se uite că dictatura lui carol al doilea a avut ca prim-ministru pe patriarhul miron cristea. Să nu se uite că teoctist era cunoscut opiniei publice ca „Patriarhul securist”. Ăsta de acum e și el cum e. Și pot continua cu exemple până mâine. S-a scuzat vreodată biserica pentru colaboraționismul din istoria nu foarte îndepărtată? Nu.
Există preoți creștini ortodocși cu har, nu încape îndoială. În Suceava avem o mulțime. În ansamblul ei însă, biserica ortodoxă românească a avut întotdeauna un rol primordial în menținerea înapoierii noastre. În loc de iertare și toleranță, a propovăduit ranchiuna și ura.
Văd că și acuma marilor noștri popi iar nu le convine ba aia, ba cealaltă. Acolo îl văd pe diavol, dincolo pe frate-su. Diavolul e în sărăcie, bre. În loc să-și trimită discipolii la specializări ca să se pună la punct cu mersul Europei, ei stau pe margine și fluieră ca la meci.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
