Mă uit la propria-mi mașină pe care, din lipsă de timp, n-o duc la spălătorie săptămânal. E atât de murdară că-mi vine să merg pe jos. Degeaba însă, pentru că de pe jos vine mizeria. Se știe că în această perioadă a anului iese la iveală toată murdăria depusă din septembrie încoace. Ne așteptăm la asta, suntem obișnuiți cu praful și noroiul, dar ne intrigă faptul că, totuși, la alții se poate. La alții primăvara vine curată, cu soare și în pantofi. La noi firma de salubrizare are de strâns mormane de gunoaie pe lângă care spălatul străzilor cu detergent pe care îl sugerez este o nimica toată, o fiță. Apropo, am plătit de curând impozitele la primărie și am remarcat că cea mai mare sumă e pentru salubritate. Nu pentru casă, nu pentru mașină, ci pentru curățenie. Dar nici așa nu e de-ajuns. Mă rog, revenind la mașina cea murdară, n-avem de-ales – să ne facem abonament la spălătorie și timp s-o frecventăm. Ce ne facem însă cu mijloacele de transport în comun care circulă pe aceleași străzi și care deservesc mii de suceveni care au ajuns să nu mai vadă pe geam în ce stație sunt. De vreo săptămână autobuzele nu mai pot fi spălate pentru că pompa cu presiune s-a defectat. E nevoie de una nouă care costă 10 mii de lei. Dacă o astfel de sumă a ajuns să fie o problemă pentru mersul normal al unei societăți publice, ceva nu e în regulă. Problema ridicată de administratorul Societății de Transport Public Local, prin intermediul presei, este absolut legitimă. El spune că situația actuală ar fi putut fi evitată dacă proiectul propus a fi prins în bugetul local al municipalității sucevene anul trecut n-ar fi rămas la stadiul de intenție. TPL solicită o spălătorie proprie, care să presteze servicii și contracost celor interesați, precum și o stație ITP, care ar scuti societatea de o grămadă de cheltuieli, ba chiar ar aduce și venituri suplimentare. Nu e nevoie să fii mare om de afaceri ca să înțelegi oportunitatea unui asemenea proiect, iar Consiliul Local ar trebui să-l susțină deplin. Cu gândul la pantofii de primăvară, sperăm că suntem în asentiment.