Vă bateți joc de noi? Nu. Singuri o faceți!

Respectul statului, al celor care conduc cică turma asta, față de populație este egal cu zero. Mă gândesc la zilele din campania electorală când toți promit marea cu sarea și apoi sunt loviți brusc de amnezie. Încep cu eterna moștenire grea sau cu eternele noi biruri. Puși la jug și biciuiți cu strășnicie sunt tot cei care cotizează la stat. Tot cei care au afacerile la vedere, încercând să câștige cinstit din munca pe care o desfășoară.
Mi-a plăcut foarte mult cum veneau pe la televizor tot felul de viitori decidenți și explicau cu creionul pe hârtie cum ne-a pus Dumnezeu mâna-n cap. Cum medicii rezidenți vor avea mii de euro. Cum spitalele vor fi adevărate raiuri pe pământ. Cum personalul medical nu-și va mai pune vreodată problema să emigreze. În învățământ va fi totul la standarde înalte. Așa și este, nu? Ce dacă manualele sunt făcute cu picioarele? Ați comparat vreodată un manual de acum cu unul din timpurile în care se făcea școală serioasă? Ca în orice domeniu, e ministrul și viziunea. Cum se schimbă o persoană, cum se schimbă sistemul.
S-a eliminat taxa de mediu pentru mașinile second-hand. Un lucru lăudabil, în condițiile în care nu există în nici un stat membru UE. Însă nu putea rămâne așa. Cum statul are de returnat un miliard de euro celor care au achitat-o deja, clar trebuie să găsească o modalitate de a colecta bani. Se discută deja concret despre alte taxe. Scumpirea carburantului a avut loc deja. Și așa era cel mai scump din Europa, comparativ cu salariile. Noianul de drepturi, de gratuități, de pensii speciale și alte privilegii necesită și ele fonduri deloc de neglijat. Totul se învârte în jurul colectării și al modului în care sunt distribuiți apoi banii. Ăsta e mecanismul. Vă e clar că nu e nimic gratis? Nici școala, nici sănătatea, nici infrastructura, nici multe altele. Pentru că mulți plătim pentru ele.
Aș râde, de nu ar fi de plâns, despre următoarea situație. O mostră mai mare de lipsă de respect față de cei care muncesc nu am văzut vreodată. Este o nouă lege care spune că dacă ai un angajat cu fracțiune de normă, trebuie să plătești la stat pentru el viramente ca pentru normă întreagă. Sunt mulți care se găsesc în situația asta. Au un contract cu două ore într-o parte și cu patru sau tot două în altă parte. Ce se întâmplă? I se plătește dublu. De către ambii angajatori. Și uite așa, cu patru ore, ai stagiul de cotizare la pensii mai mare ca unul care muncește opt. De ce? Nu știu. Pentru că ne-au luat la grămadă pe toți. Că toți sunt infractori care exploatează angajatul. Pe principiul „lasă că știm noi că are două ore în acte și el de fapt stă opt.” Suntem toți niște stăpâni de sclavi? Dar nu mai bine identificați voi punctual situațiile astea de abuz? Nu. Mai bine îi punem pe toți la plată și le închidem gura. Cum ar fi să vii cu apendicită și chirurgul să-ți scoată toate organele? Pe motiv că „lasă că știu eu că toate se infectează.” Superb, nu?
Am avut hei-rupul cu vaccinarea antirujeolică. Ca de obicei, s-a umblat la hârtii. La centralizatoare și raportări. Nu la fondul problemei. Nu la felul în care poate fi informată corect populația. Sunt câteva spoturi în media și cam atât. Situația a rămas și va rămâne la fel. Numărul celor care refuză vaccinarea nu s-a diminuat. Dimpotrivă. E în continuă creștere. S-au recuperat niște restanțieri. Dar s-a anunțat pe undeva vreo creștere a acoperirii vaccinale așa spectaculoasă? În județele care erau la pământ din punctul ăsta de vedere s-a schimbat ceva? Sigur, niște directori au fost demiși. Dar ce poți să faci când nu ai instrumente de convingere? Când ți se spune în față „refuz”. Nu ai ce face. Nu ai lege. Nu e obligatoriu, e facultativ. Și atunci? Vă spun eu: mult Pa! E simplu.
Nu avem nimic. Nici o schimbare. E aceeași vrăjeală cu ce iei pe mere dai pe pere. Aceeași păcăleală cu bani crescuți doar pe hârtie. Bani, din ce în ce mai mulți, pe care doar îi transferi lunar în unul din multiplele conturi ale statului. Nivel de trai crescut? Infrastructura? Investiții? Locuri de muncă? La noi în țară? Serios? „- Nu vă bateți joc de noi? – Păi ce, noi am început?”
Mulți din cei care ne-au condus au făcut ziua ce au visat noaptea. Și uite unde am ajuns. Pe ultimele locuri în toate topurile pozitive, pe primele în toate cele negative. Mare dreptate a avut Hugh Hefner. „Viața e prea scurtă pentru a trăi visul altuia.” Voi aveți visul vostru? Dacă da, ce naiba ați făcut cu el? Nu cumva a emigrat și el, lăsând în urmă doar carcase care doar consumă și nu construiesc nimic?