V-ați săturat? Beți apă!

Am obosit să vă tot scriu despre nedreptăți. Despre nemulțumirile pe care le avem toți. Despre speranțele pe care le cărăm cu noi mereu, chiar dacă nu recunoaștem. Nu mai pot cu astea. O să vă spun de acum că totul e bine și frumos. Că avem tot ce ne trebuie. Că statul are grijă de noi ca de ochii din cap.
Au fost examene luna asta. Tânăra generație ne-a dat măsura pregătirii ei. Nu comentez rezultatele. Că astea sunt la fel an de an. Sunt mândru de copiii ăștia. Au luat capacitatea. Au luat bac-ul. De acum drumurile le sunt deschise. Facultățile îi așteaptă pe unii cu porțile deschise. Ahh!, și ce școală vor face ei… Se vor pregăti temeinic. Vor fi vârfuri de lance. Au condiții. Au tot ce le trebuie. Părinții trimit de acasă cu miile de lei lunar. Dar nu contează. Să aibă progenitura facultate. Sau liceu. După caz. Vă dați seama că imediat ce termină formele astea de învățământ viitorul le e asigurat.
Ce onoare să fii medic. Oooo! Ce onoare să fii profesor. Ce onoare să fii specialist în orice domeniu. Și ce onoare să muncești pentru câteva sute de lei aruncate în batjocură. Dar nu-i problemă. Nu-ți convine? Nu-i nimic. Ești liber să te duci încotro vezi cu ochii. Minunate politici. Minunat stat.
Dar știți ceva? E un mare noroc ăsta. Pe afară, ca să ajungi specialist în ceva, ai de cheltuit o grămadă. De multe ori, din motive financiare, că nu-și pot plăti studiile, unii cu adevărat dotați se pierd. La noi e o mare bucurie. Școlarizare gratuită pentru cel care e inclus în schema de învățământ. El nu plătește nimic. Însă pentru el plătim toți. Vă dați seama ce noroc are? El nu trebuie decât să învețe. Să fie un bun specialist. Statul, noi toți, ne ocupăm ca el să dispună de logistica necesară. Apoi tot statul, tot noi toți, prin nepăsarea noastră, îi pregătim viitorul în străinătate. Pe bani serioși și condiții decente de viață și muncă. Cât de norocos să fii? Cum să mai spui că nu are societatea grijă de tine? Așa-i că e totul bine și frumos?
În sănătate e și mai ca lumea. Să spunem că muncești la negru. Sau nu muncești în țară. Sau pur și simplu nu te-a durut capul până acum. Ai trăit doar la pont și la combinații. Nah, ai oarece probleme. Ai nevoie de spitalizare. Nu-i problemă. Te asiguri cu câteva, nu multe, sute de lei. Și cheltuiești, frate, din sistem cu zecile de mii. Că tu ai dreptul la orice. La tomograf, la rmn, la operații, analize, proteze, orteze, transplanturi. Orice. Totul pe câteva sute de lei. Cei care au afaceri cu conturile la vedere achită pentru tine. Nu-i așa că societatea te ține în brațe? Cum să fii nemulțumit?
Țara tuturor posibilităților. Cum ești un pic mai bolnăvior sau, deh, așa rezultă din hârtii, cum poți beneficia de o pensioară. Alături de asta vin și tot felul de gratuități pe la spitale, tot felul de reduceri pe la medicamente. Plus drepturi. Nicio problemă. Pentru tot ce ți se oferă ție cu titlul de gratuitate plătesc proștii care muncesc. Proștii care au ghinionul de a nu se mai bucura de pensie. Asta pentru că până ajung ei să încaseze va fi prăbușit sistemul.
Dar totul e minunat. Societatea ne ține în brațe. Suntem fericiți. Să trăim bine. Să ne fie de bine. V-ați săturat? Beți apă!