Marele (și la propriu, că avea vreo 150 de kile) artist român Mircea Crișan, care apărea în anii ’60 la fiecare emisiune T.V. de la „Varietăți”, duminica seara, cu câte o glumă ultra-scurtă, de câteva zeci de secunde mi s-a întipărit în memorie cu cea care mi-a plăcut cel mai mult, poate și fiindcă a fost atât de scurtă, încât omul ajunsese deja în culise (toate „Varietățile” erau transmise în direct) când lumea a înțeles ce-a spus și s-a dezlănțuit hohotul de râs. Suna așa: „Pe malul apei, fata mulge vaca. În lac se vede invers.” Glumița durase vreo 6-7 secunde. Hohotul a ținut vreo 5 minute. Bun, dar care-i legătura cu rubrica asta? Păi, nu vedeți titlul? E exact vorba aia din popor, “Greu la deal cu boii mici”, nu parafrazată pur și simplu, ci văzută invers, ca-n lacul lui Mircea Crișan. Adică exact cum s-au prezentat echipele românești în Europa League alaltăieri: invers decât fotbalul în general. Am văzut nu boi mici încercând din greu s-o ia la dealul performanței, ci ditamai boii ducându-se la vale cu tot cu scoruri și implicit cu coeficientul de țară din clasamentele U.E.F.A.. Cele patru cirezi au reușit să primească, fiecare din ele, câte 3 pietre de moară care să le accelereze deplasarea la vale, mai reușind și ca la epuizarea a doar două treimi din drum (patru meciuri din șase) ele să fi ajuns deja în fundul văii.
Văzându-le la lucru, de fapt la somn, nici nu știai ce ți-e mai mult: silă sau milă? Nici o singură idee de joc, nici o execuție mai de doamne ajută, nimic în afară de o lene incomensurabilă distribuită absolut uniform între cele patru cirezi, dar și la fiecare din boii mari de pe teren, români sau din import, albi sau negri, tineri sau bătrâni. Ar fi complet eronat să facem vreun fel de discriminare de tipul „parcă ăia au mai mișcat cumva” ori “cu puțin noroc, ăilalți ar fi putut să…”. Cel mai umilitor (pentru mine, ca spectator, că nesimțiții de pe teren n-au nici sentimentul ăsta, sunt sigur) a fost să constat că nici măcar una dintre adversare n-a forțat, n-a jucat la capacitate maximă. Hai poate cehii s-o fi făcut nițeluș la Cluj, pe final, când au văzut că se obrăzniciseră boii noștri cu egalarea. În rest, ați văzut: Roberto Carlos își spunea bancuri cu arbitrii, Galata a stins complet motoarele după 2-0, Anderlecht se gândea la meciul de duminică, din campionat. Ne-am remarcat și noi cu câte ceva: Clujul cu doi eliminați, Timișoara cu cretinii din tribune, Dinamo cu degajările lui Moți (când trăgea spre centru o dădea în corner, iar când a dat cu capul, spre corner, a ieșit aut!) iar Steaua cu Stoichiță, „spaima” Bosforului (și Dardanelelor!?) care a câștigat acolo, e drept că acu 12 ani. Pe când în echipă, dacă-mi aduc bine aminte, erau și câțiva bipezi.
