Un fost coleg, absolvent și el al facultății de Politologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, mi-a oferit un exemplu concret despre promptitudinea cu care USL a început să-și plătească serviciile prestate de unii cetățeni în campania electorală. Colegul mi-a prezentat modul cum ăla care a fost ales îl recompensează pe cel ce i-a ridicat, cu o pupătură voinicească în inima curului, procentul electoral.
Iată mecanismul, ilustrat printr-un exemplu. Unul dintre fruntașii USL a candidat la primăria orașului Iași. Cum e normal în astfel de situații, în sprijinul lui s-a alcătuit o listă cu personalități, care-l ridicau în slăvi. Fără glumă, chiar îl ridicau, deși candidatul e un redus la etajul sprijinit pe gât. Printre semnatari, nume grele pe plan local și național. Tatăl regizorului Mungiu, regizoarea Beatrice-Clitorice Rancea, antrenorul Lucescu, scriitorul M.R. Iacoban… Nume cunoscute.
Printre ele, și un anume Alexandru Dobrescu. Un proaspăt pensionar de la o bibliotecă locală puțin umblată, un tip șters, care a scris acum câteva decenii două-trei cărți prăfuite de uitare. Un anost intelectual, o ștersăciune perfectă.
În iunie, alegerile au avut loc. Mai prin câteva pachețele cu cadouri date alegătorilor, mai prin niște artificii scamatorești scoase din mânecă, insul din USL a câștigat primăria orașului. Și a venit momentul festiv al ciolanului.
Ca un mare cavaler, alesul nu i-a uitat pe cei care l-au ajutat. Pe Dobrescu, de exemplu, l-a recomandat cui trebuie. Astfel că ștersăciunea și anostăciunea s-a trezit – țineți-vă bine ! – director al Institutul Cultural Român din Paris.
Acolo, îl așteaptă trai nineacă pe banii țării, nu ai primarului din Iași. Frumos i s-a mai indexat pensia. În loc să-și numere bănuții amărâți de fost bibliotecar, omul o va freca în buricul Parisului, privind galeș spre bunăciunile din Place Pigalle.
S-ar putea să își și permită din când în când câte una, să-i țină de cald la zbârcita lui sculă, că doar are de unde.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
