Usatiuc versus Usatâi

Am tresărit întâlnind un nume de mult uitat regalându-se în paginile gazetelor de peste Prut. În 1970, basarabeanul Usatiuc, membru al formațiunii ilegale „Frontul Patriotic Național”, ce milita pentru reunirea Basarabiei cu România, a cerut să fie primit de Ceaușescu. N-a izbutit și, atunci, i-a lăsat președintelui aureolat de conduita din 1968 un memoriu prin care cerea sprijin pentru oprirea desnaționalizării românilor basarabeni. Nu știu dacă memoriul a ajuns la Ceaușescu, dar l-a primit imediat Andropov, trimis oficial sub semnătura lui Ion Stănescu, șeful Securității române – drept pentru care Usatiuc a fost condamnat la 7 ani de detenție, pe care i-a ispășit într-un lagăr faimos din Urali.
Nu cred că Usatiuc mai trăiește, mi-am zis, poate o fi vorba despre vreun fiu, sau altă rudă a românului naiv și curajos, atât de rușinos trădat chiar de frații cărora le ceruse ajutorul. Dar nu, eroare, e-o simplă potrivire de patronimice provenite din aceeași rădăcină Usatiuc-Usatâi.
Foarte prezent în media de la Chișinău și onorat cu frecvente interviuri televizate, Renat Usatâi o fi având numele coborât din aceeași descendență, da-i la ani lumină de ceea ce a reprezentat, pentru istoria Basarabiei, înaintașul. Omul de afaceri moscovit (trăiește în capitala Rusiei) declară că scopul implicării sale în politică este acela de a împiedica unirea Republicii Moldova cu România, precum și denunțarea acordului cu UE.
Usatâi nu-i deloc un oarecare. Face parte dintre fericiții de calibrul lui Berezovski, „băieții deștepți” care s-au priceput să dea cep țuțuroiului de la banii statului și, acum, își poate permite ceea ce nici nu visa în urmă cu 9-10 ani, când, spune el, „închiriam cu 250 de dolari o cameră la o bunică din Moscova.” Acum, „dacă îmi place o mașină, o am” (inclusiv două Rolls-Royce prototip se află în garajul său). Construiește monumente (la Bălți, a ridicat statuia lui Vâsoțki), înzestrează grădinițe, dăruiește mașini de teren Poliției, plătește tratamente medicale în străinătate copiilor nevoiașilor, sponsorizează cluburi sportive, de sărbători face, precum Becali cândva, consistente pomeni săracilor (de Crăciun a investit în astfel de generoase gesturi peste un milion de lei moldovenești) – într-un cuvânt, ai putea zice că-i „om de suflet”, care nu uită de unde a plecat și nici pe cei din rândul cărora s-a ridicat. Un milion au primit și învățătorii din Fălești. „De ce Fălești? M-am născut acolo; de ce cadrelor didactice? Părinții mei au fost învățători”.
Să-l suspectăm și de interes politic? Ba bine că nu! Și-a făcut partid, care-i poartă numele și, deși încă n-a fost înregistrat, figurează binișor în sondaje. Va candida cu șanse reale la alegerile parlamentare din 30 noiembrie. Pronosticul lui… destul de sumbru: „Partidul Comuniștilor va obține 30%, Partidul Renato Usatâi 15%, Partidul Socialiștilor, 7%”. Ceea ce ar însemna să se dea înapoi ceasul istoriei și să se revină la realități care și-au trăit de mult traiul. Iar perspectiva schițată de Usatâi este de-a dreptul crâncenă: „În aer e prea multă democrație (…) Alexandr Lukașenko este un exemplu pentru mine, iar metodele sale vreau să le implementez și eu. Îmi doresc ca și în Republica Moldova să fie un sistem de conducere similar cu cel din Belarus. Republica Moldova are nevoie de un Lukașenko.” Și, culmea, este luat în serios, câtă vreme împarte bani cu nemiluita în dreapta și-n stânga, face tot soiul de gesturi cu impact electoral prezumat (la un miting a… cântat în duet cu solistul Gh. Țopa melodia „de suflet” „Veniți acasă”!…), și-și urmează fără ezitare motto-ul: „În viață să nu mă opresc niciodată și să mă mișc totdeauna înainte, chiar și încet.” Deși toate interviurile le dă numai în limba rusă, se consideră „…un patriot: îmi iubesc patria, sunt sigur că nu o voi trăda niciodată.” Numai că depinde din perspectiva cărui punct cardinal evaluezi actul trădării: nu poate fi același văzut și de la Moscova, și de la Chișinău.
Oricum, după alegerile basarabene din 30 noiembrie (le neglijăm cu totul, absorbiți de „bombele” din campania românească) peisajul politic se va popula, la Chișinău, cu figuri noi. Pe cât de pitorești, pe atât de primejdioase.