Cu mult înainte ca cei mai cunoscuți nutriționiști să-și spună părerile despre problema alimentației cu proteine și carbohidrați, urșii negri erau deja experți în alegerea celor mai potrivite diete.
Ursul, animal care hibernează iarna, se folosește la maxim de cele câteva săptămâni ale sezonului călduros, când găsește din belșug o mare varietate de fructe de pădure. Astfel, el se „îndoapă” cu toate bunătățile, stocând carbohidrați și grăsimi pentru a supraviețui în iarna următoare.
Uneori, dieta ursului negru variază. El consumă multe proteine primăvara, când poate găsi animale mici – cum sunt puii de căprioară – sau animale care au murit pe perioada iernii. Pe măsură ce vremea se încălzește, ursul începe să mănânce iarbă, fructe și alte vegetale. Vara, în schimb, îi oferă o adevărată simfonie de zmeură, mure, fragi și afine.
Tot vara urșii se împerechează. După un timp foarte scurt petrecut împreună de cei doi părinți, femela își alungă partenerul, pe care, cel mai probabil, nu îl va mai întâlni niciodată. Dar, printr-o minune a naturii, fertilizarea nu se produce imediat, ci abia la începutul toamnei. Dezvoltarea embrionului, care are nevoie de zece săptămâni pentru a ajunge la maturitate, este amânată până în momentul în care mama se asigură că puiul are șanse bune de supraviețuire. Dacă femela nu ar face acest lucru, puii s-ar naște în timpul celor mai cumplite geruri și nu ar putea supraviețui. Dar, cu ajutorul acestei mici „pauze” în ciclul de reproducție, ursuleții se vor naște la sfârșitul iernii, atunci când zăpada este aproape topită. Ei vor fi gata să „înfrunte” natura, odată cu sosirea primăverii.
(Click News)
