Arheologii suceveni, care semnalau săptămâna trecută existența unei tainițe în altarul bisericii armenești Sf. Simion, au continuat cercetările în interiorul lăcașului de cult și au identificat urme de zidărie care sugerează un alt plan al construcției.
Tainița, „pusă în plan” de către arheologii suceveni
Ansamblul Bisericii Sf. Simion (alcătuit din lăcașul de cult și turnul clopotniță cunoscut cu numele „Turnul Roșu”), care marca la începutul sec. al XVI-lea limita superioară a cartierului armenesc din vatra orașului Suceava, se află în reabilitare din anul 2004.
Lucrările, care sunt prinse în planul Național de Restaurare și se efectuează de către firma „Restaco”, au scos la iveală săptămâna trecută, sub platforma altarului, o tainiță care a trezit interesul cercetătorilor arheologi.
Tainița, despre existența căreia nu se știa până acum („tainiță unicat într-un lăcaș de cult ortodox”, așa cum a spus arheologul Florin Hău) a fost „pusă în plan” de către arheologii suceveni pentru ca arhitectul Dan Kisilevici, șeful proiectului de restaurare, să poată oferi o soluție pentru continuarea lucrărilor.
„Trasee de zidărie care indică un alt plan al construcției”
Săptămâna aceasta, arheologii au început să sape în naosul bisericii unde există urme de morminte. Sub stratul de pământ (de pe care pardoseala din piatră a fost îndepărtată și scoasă din biserică de firma care execută lucrările de consolidare și restaurare) s-au descoperit „trasee de zidărie care indică un alt plan al construcției”.
„Perpendicular pe zidul nordic al naosului – a precizat Florin Hău – am identificat un zid transversal, care sugerează un alt gen de compartimentare”.
De fapt, așa cum a subliniat Florin Hău, pardoseala din piatră groasă (gresie care ar putea proveni de la carierele din zona Molid), pardoseală pentru care s-au folosit și lespezi de morminte vechi (pe care se văd urme de inscripții armenești), este „operă de restaurare din cea de-a doua jumătate a sec. al XIX-lea”.
„Nu-i exclus să găsim și urmele unei biserici mai vechi”
În interiorul bisericii au mai rămas două asemenea lespezi, cu inscripții încă nedescifrate, în zona de nord-est a naosului.
Arheologii Florin Hău și Ștefan Dejan au început să îndepărteze cu grijă straturile de pământ din apropierea acestor lespezi, făcând o „casetă” și găsind nivelul de construire cu circa 70 de cm. mai jos de ultimul nivel de călcare.
La marginea uneia dintre pietrele tombale, piatră care este parțial încastrată în zidul bisericii, se văd urmele unei zidării care sugerează o altă compartimentare a construcției.
„Nu-i exclus – spune Florin Hău – să găsim și urmele unei biserici mai vechi”.
